Terminat de vizionat vreo patru filme despre istoria Franței de la Revoluție Franceză la Revoluția din Iulie.  Sau de la sosirea Mariei Antoinette în Franța în 1770 la aducerea rămășițelor lui Napoleon în Franța, în 1840. Deci, am vizionat vreo 70 ani din istoria Franței, cu tranzițiile ei de la monarhia de Bourbon  la Prima Republică,  de la republică la Imperiu și de la Imperiu la revenirea monarhiei de Bourbon și apoi, Monarhia din Iulie.

Marie Antoinette (2006) - nu e ceva ce ar putea fi luat în serios când are pe fundal muzică de pitzi de anii 2000. La fel de bine puteau să-l facă Musical ca-n filmul „Les Miserables”.  Dar merită vizionat pentru că e un film muncit, cu platouri de filmare care reproduc săli și camere de la Versailles (și de la Schonbrun), grădinile, opera,  costumele, perucile, platourile colorate de mâncare, șampanie, o grămadă de prăjituri de faci diabet și ....pantofi. Kirsten Dunst  arată bine, cu toate că un pic cam prea americancă, dar intră în pielea personajului, încercând să te facă să o placi pe regina deficitului care ar fi irosit banii Franței pe jocuri de noroc și petreceri exorbitante. Ea trăiește în bula ei, în balonul ei roz de săpun unde excesele i se par firești datorită anturajului - e închisă acolo și nu știe cum arată viața mizerabiă a unui țăran francez din clasa a treia. Singurul ei act de bunătate e că se oprește să mai cumpere diamante în exces. Nu vezi mai deloc străzile Parisului. E chiar o viziune interesantă. Actorul care l-a jucat pe Ludovic al XVI-lea - exact ca și regele, cu toate că la vârsta adultă, l-aș vedea mai degrabă pe actorul din lungmetrajul French Revolution din 1989.

E de un 7/10
Vizionat pe HBO Max.

Napoleon (2023) - începe de unde ne-a lăsat filmul anterior, cu ghilotinarea Mariei Antoinette și ascensiunea lui Napoleon în cariera sa militară. Îți arată toate bătăliile pe repede înainte și te simți ca într-un montagne russes: Toulon - 20 minute  cu foarte multe explozii de Transformers și sânge cât cuprinde,  2-3 minute când omoară niște protestatari pro-monarhie cu tunurile, 1 minut prin Egipt  când trage o ghiulea într-o piramidă ca să-i sperie pe otomani, 20 minute de Austerlitz cu austrieci și ruși scufundați în apă înghețată după niște ghiulele trase, 1 minut de Borodino cu împăratul călărind și scoțând sabia în slow motion, un pic de Moscova în flăcări  și 20 minute de Waterloo, unde scenele de luptă și tacticile sunt în mod stângaci realizate,   iar Napoleon și Ducele de Wellington se „benoclează” unul pe altul.   E un peisaj superb când Napoleon admiră Sfinxul în 4K și cel cu întoarcerea de la Moscova, în plină iarnă...și cam atât. 
Nu sunt expert în bătăliile lui Napoleon. Sunt la nivel de  Osprey, Wikipedia, atlase, reenactment de acu 10 ani,  cărți comerciale și  documentare de pe Viasat History. Dar pot să spun că bătăliile ilustrate în film sunt MIZERABILE. Prea mult CGI. Prea multe secvențe de tranziție rapide. Nu apuci să admiri armatele. Recomand „Waterloo” din 1970, „War and Peace” de la sovietici și „Austerlitz” din 1960 dacă vreți să vedeți bătălii mai bine redate.
Josephine jucată de Vanessa Kirby - îți provoacă ceva fantezii, până când ți le distruge Napoleon când face sex cu ea, amândoi îmbrăcați.
Napoleon jucat de Joaquin Phoenix - mediocru rău. Mai rău decât Marlo Brando. E  prea bătrân pentru rol. Nu i se citește ingeniozitatea strategică a lui Napoleon. E doar mereu posomorât, cu privirea pierdută, apatic.
Actori nepotriviți pentru Francis, Ducele de Welligton și țarul Alexandru (care arată a tăntălău), poate Blucher. 
Prea multe pentru un film când nici miniserialul din 2002 n-a reușit să prezinte cam tot ce era elementar.

5/10
Vizionat în 4K și în limba franceză. Cumpărat de pe Rakuten cu 75 lei.
 

Mizerabilii (2012) -   Nu-i rău. E un musical excelent care adaptează romanul lui Victor Hugo. Actorii sunt bine aleși -Hugh Jackman, Russel Crowe, Anne Hathaway, Eddie Redmayne și Sacha Baron Cohen au cântat frumos. Unele versuri îți rămân întipărite.
8/10 
Cumpărat de pe Rakuten


Monsieur N. (2003)  - Dacă Waterloo mi s-a părut cel mai bun film despre Napoleon realizat în istorie, ăsta ar fi al doilea. Foarte bun actingul. Philippe Torreton e un Napoleon excelent care mănâncă, admiră hărți, vorbește despre Waterloo și Moscova, călărește, dezbracă amantele.....te uiți la privirea lui și zic că dacă ar exista un actor care să semene cu Napoleon, acela ar fi Philippe Torreton.
Se întâmplă după Waterloo, în timpul exilului de pe Sfânta Elena.  Teoria Substituției e în plan central - că Napoleon n-ar fi murit pe insulă, ci ar fi evadat și cel care se află în mormântul din Domul Invalizilor ar fi majordomul său. Sigur, cam duce teoriile conspirației la extrem.

8/10
Vizionat pe Netflix