the breakfast club.
.. o capodopera nu doar din 80s,. un film de capatai din toate timpurile! nu aveti idee cat admir tot ce are in el.. fiecare cuvant si privire vine cu o nuanta, e atat de bogat..
niciodata john hughes nu a egalat ce-i aici, si asta spune mult. imi plac toti, dar mai ales imi place cum filmul construieste pe arhetipuri. ati auzit expresia "play against type." thing is, smart people never do that! you always play WITH type. nu degeaba exista acele tipuri, ele sunt blocuri de constructie, sunt reprezentari din constiinta umanitatii.. e atat de important, e esential sa le intelegi si sa le folosesti. sa le duci acolo unde n-au fost, sa le dai un traseu original.
fimul este genial; briliant jucat. unic. ba chiar profund. 10
pretty in pink
ii urmeaza un an mai tarziu. nu ma impac cu el deloc...
e bazat pe idei bune, dar cu personaje care nu ma intereseaza. despre ce e vorba: o printesa cu doi pretendenti, ce au alegerea si evolutia finala in seara balului.
au fiecare un consilier, un prieten apropiat care ii trag in directii divergente. dincolo de aparentele cu perechea speciala, hughes te introduce in lumea dincolo de liceu.. in lumea maturilor, unde dai mereu colt cu indoiala de sine si neincredea in ceilalti. apoi e vorba despre alegere si destin: cum poti cladi din situatia data.. sau poti fugi inutil de trecut. asadar.. printesa saraca (si tatal) accepta moartea mamei; creeaza din rochia veche una noua; merge cu capul sus singura la bal.
printul ei no1 pica testul integritatii, in timp ce caraghiosul no2 ajunge la starea pasnica de confidenta a unui pretendent superior. aproape ca fura finalul as zice, pentru ca-i singurul ce trece testul fata de sine. asadar, consilierii isi pierd influenta de a submina, iar ajutorul vine de la adversar. pretty good!
deci filmul e foarte interesant, condus inteligent si toate cele. poate nitel mai profund, e nitel mai nuantat si matur.. insa povestea se inneaca in sovaiala si angst. poate ca nu imi plac mie aceste.. melodrame. but yea, i dunno. 8/10