bai, eu o lasesem moarta, vad ca tu esti ala care tot insista (tot scremindu-te sa ma provoci, ca dupa aia sa incepi again sa chelalai), ba pe la "directiune", ba prin alte topics, ba pe aici. si in afara ca ni-l arati in sfirsit pe nenea ala din care ti-ai extras marile idei cu continuitatea fara fisura intre clint din leone si clint din unforgiven, megacoiosul bengos, razbunator al curvelor etc., deci in afara de devoalarea surselor tale (originalule ginditor cu mintea proprie care esti!
), iar indrugi numai prapastii.
clint a zis exact ce tu nu ai inteles, ce tot iti spun: westernul e revizionist din anii 50. si daca clint asta, cu tine in brate si restul de specialisti crede ca a reinventat roata,
eu stiam foarte bine despre ce e vorba in propozitie, si daca aveai lectiile facute cind a inceput discutia asta ai fi inteles si tu fara asa mari convulsii ce vrea sa spuna expresia mea "i-a batut ultimele cuie-n sicriu".
ultimele, nu primele, nu singurele.
daca tu, si oricine, credeti ca in spaghetti violenta nu e condamnata, adica orice bully nu-si primeste comeuppance; ca in spaghetti nu se deconstruieste si mama strabunicii de western
ce a deconstruit spaghetti e alta mincare de peste.
tocmai ti-am spus ca violenta e omniprezenta in filme, mai ales in western
comite violenta. aceeasi violenta expusa si condamnata in practic toate westerns
vad pentru a cincizecea mia oara ca ti-e imposibil sa intelegi ca nu ai de-a face cu violenta ca atare, ci cu reprezentarile ei, si ca alea sint diferite de la autor la autor in fuctie de intentionalitatea foarte particulara cu care lucreaza fiecare (ca nu "bucati din viata" si reflectarea realitatii vezi tu cind te uiti la un film - mai ales unul de autor -, ci reflectarea unei anumite
subiectivitati, cu atit mai personala si mai distincta cu cit autorul ala e mai demn de numele de autor. de aia, in pana mea (si tot eu sint ala caruia ii lipseste orice fundament)!, una e cum apare violenta la leone (ca estetica), super-stilizata & magnific coregrafiata, mega-rafinata (practic o ridica la statut de mare arta - a fixat un standard de neatins pentru generatii si generatii de imitatori-. cadre, unghiuri, morricone, tot tacimul), si cu totul altceva e cind eastwood nu se sinchiseste deloc s-o reconstruiasca cu mijloacele spectacolului, lasind-o sa arate aproape la fel de naspa ca in realitate, fara muzici, fara sclipici, fara show (sta ala si se smiorcaie juma de ora intre stinci, pina adoarme 90% din audienta care asteapta singe pe pereti etc).
n-a spus nimemi ca clint e bun si leone e rau, ci ca face cu totul altceva (cel putin pe linia reprezentarii violentei) - si la urma urmei normal ca trebuie sa faca altceva daca vrea sa aiba si el o voce distincta, altfel ar fi ramas un simplu epigon obosit). da' la tine totul e otova si indistinct, e "violenta", aceeasi violenta, de la ford pina la tarantino. "criteriile" tale de clasificare in cinema?! orice pistol apare intr-un film = "jocul cu pistoale", orice nu stiu ce alt kkt = noir, orice pwla/pyzda = porn s.a.m.d. te ia cu durere de cap, si tot altora le lipseste orice fundament.
eastwood insusi despre lagatura lui unforgiven cu leone and spaghetti:
"Unforgiven is dedicated to Sergio Leone and to Don Siegel. What relationship does your film have with their cinema?
In my mind, the film doesn’t have much to do with Sergio and Don. But it’s equally true that we never know to what extent the things of our life, the people we’ve worked with or haven’t worked with, will come to play a role in what we do—whether it’s John Ford, for instance, or others. They’re two people I’d worked with at important moments in my life, and both of them, ironically, died in the course of the last couple of years; that’s why I wanted to pay homage to those two men who had influenced me so much, whether they had anything to do with the film or not. I like to think they would have liked the story. Maybe not, but I think Don would have liked it a lot."
erai la curent cu tematica violentei
vad ca te intereseaza mult asa ceva
cinema-ul (reprezentarile vehiculate pe acolo) e o parte inportanta a imaginarului colectiv, are o incarcatura ideologica implicita (cum a fost cazul si cu westernul clasic), si analiza dominantelor sale fie macar si din perspectiva psihologiei receptarii poate fi interesanta, da.
e foarte greu sa gasesti film FARA ceva violenta. e parte din viata, si cateodata e buna. daca filmul nu are violenta atunci nu exprima acea bucata de viata ce ne trezeste noua interesul.
da..., fara ceva violenta si fara ceva sex viata e pustie, si lumea deprimata ca nu-si regaseste exprimate acele bucati din viata care determina in modul cel mai eficient inima sa tresalte. noroc cu hollywood si cu porn industry ca stiu pe ce butoane pavloviene sa apese ca sa ne mentina continuu in stare de trezie.
era un criteriu in cat e de discutat nu de critici prin studii ..drumroll.. uitate, ci de populatie, in mod curent si continuu. matrix, star wars, alien - astea genereaza materiale la nesfarsit. sunt francize fara moarte, chiar daca mor vor fi readuse la viata.
tu pui un film de autor in aceeasi oala cu francize, decretezi analfabetismul generalizat (in materie de consum de arta) ca unic criteriu axiologic si vrei sa mai discuti dupa aia aspecte tehnice de forma si de fond?!
ce sa mai zic, proclama-te iarasi singur invingator si fii fericit
bye