le - o mică corectură - Turcia nu-i democrație, e într-adevăr o dictatură, dar una mai civilă.
Eu am scris despre dictaturile militare.

Simt un pic de satisfacție fiindcă Karma funcționează pentru unii care  au o răutate imensă. 

Pe de altă parte sunt îngrijorat, că s-ar putea să ne trezim nu într-o dictatură militară, nici la vreo revenire la comunism.
Ci la ceva de tip „Teroarea Iacobină” condusă de Maximilian Robespierre.   


În Germania nazistă și în Italia fascistă, dacă erai italian sau german pro-regim, o duceai foarte bine. Inclusiv în Turcia erdoganistă o poți duce bine dacă îți vezi de treabă.  În China lui Xi, la fel. În marile orașe poți chiar să o duci mult mai bine decât o duc americanii dacă îți vezi de treabă și nu te bagi în discutat politică.  În Rusia putinistă, numai dacă trăiești la Moscova/Sankt Petersburg și îți vezi de treabă, nu critici biserica, URSS și pe Putin, e posibil să nu te arunce de la fereastră, să te închidă sau să te trimită pe front. Dar dacă ești născut în afara unui oraș important, „înrolat” scrie pe tine.

Dar sunt și regimuri în istorie unde tuturor le-a fost greu.
Franța de după revoluția din 1789 ar fi un prim exemplu. Oricine ajungea la ghilotină dacă nu era pe placul „omului providențial”. A durat vreo 5 ani și au fost ghilotinați vreo 17,000 de francezi!
Cambodgia sub Pol Pot - iarăși  un exemplu sinustru de dictatură agrară.
În Rusia stalinistă, nimeni nu era în siguranță, dar măcar acolo se făceau eforturi pentru industrializare, adică să se meargă înainte. 
Mi-ar fi greu să cred că o să vedem așa ceva reprodus în Europa, dar la cât de mare e prostia, mai ales că deja vedem WW1 reprodus în Ucraina pentru că se duc lupte în tranșee...nu mă mai miră nimic.