Vin alegerile, se termină alegeri, vin alte alegeri, se duc și alea.....problemele rămân! Și se întâmplă fie să rămână nerezolvate  până când parlamentul emite ceva lege care a stat în sertar vreo 10-20 ani la insistențele Uniunii Europene, fie o rezolvă privatul - mediul de afaceri. Și cred că chestia asta, numită Democrație liberală care tinde spre Populism și Birocrație, ar cam trebui să se termine.  Dacă nu aveam birocrație și alegeri populiste costisitoare, noi ca societate românească eram cu 30-50 ani mai avansați infrastructural, medical, tehnologic, educațional și economic decât suntem astăzi.  Cu ce ar trebui să înlocuim Democrația de azi? Sigur, nu cu COMUNISM sau FASCISM, doar nu suntem nebuni. Le-am mai încercat pe cele două, s-au dovedit a fi EȘUATE. Fascismul e mort din 1945 de când cu înfrângerea Italiei fasciste, Germaniei naziste și Japoniei imperiale , hai, mai din 1975-1990 dacă luăm Spania și Chile.  Comunismul și-a dat duhul din 1991, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. China, care s-a liberalizat, nu mai e comunistă, dar nici fascistă nu e. Aș zice că e mai degrabă autocratică, la fel ca Rusia, Belarus, Turcia, Siria, Coreea de Nord care e o dictatură militarizată.

Fascismul:
-poate să ducă la accelerarea proiectelor infrastructurale (autostrăzi, șosele, poduri, străzi pavate) și la proiecte științifice. Crește producția industrială și agrară cu 20-50%.  Dar e o problemă: o face doar în scop de RĂZBOI. O țară fascistă are menirea de a menține control asupra unui spațiu vital, cu populație omogenă și să se extindă, cum am văzut la Spania sau la Germania, Italia în cazuri extreme.....vezi WW2 și războiul civil spaniol
-viața în fascism e un calvar, fiindcă trăiești într-un regim militarizat, cu cenzură și fără libertate de expresie, iar învățământul nu va crea niciodată filosofi, artiști, diplomați, scriitori, ci doar militari și fizicieni, având rol doar de a distruge alte națiuni
-duce la rasism, discriminare, persecuții, războaie și moarte pe termen mediu
-economic, pe termen lung, ajungi o țară falimentară din cauza războiului, a rigidității și pentru că se axează prea mult pe înarmare.

Comunismul:
-crește producția industrială și agrară cu 10-30% sau cu 50%, în funcție de țară.
-economic, ca om din clasa de mijloc sau din clasa săracă,  trăiești mult mai bine decât ai trăi în fascism
-dar la fel ca Fascismul, și Comunismul investește prea mult în înarmare, din cauza doctrinei „luptei de clasă” și dorința de a extinde socialismul în toate țările capitaliste, fie și prin război - vezi războiul civil din Rusia, vezi războaiele din Cuba, Ungaria, Coreea, Vietnam, Primăvara de la Praga, Afganistan.
-fiindcă este un regim RIGID, pentru că vrea egalitate între oameni și nu suportă competivitatea sau ca unul (mai dotat intelectual sau fizic) să aibă mai mult decât altul mai slab, comunismul se îndreaptă spre faliment

Democrația liberal-conservatoare a dus la prosperitate în țările dezvoltate. Economia a fost mai prosperă datorită comerțului și relațiilor internaționale, bunăstarea mai mare, educația mai bună și mai liberă, libertate de exprimare mai mare (în funcție de țară sau regiune), automat democrația liberală a câștigat și cursa înarmării și cursa spațială împotriva comunismului.

Dar acum, epoca democrației  a cam APUS. Asta o zice Yuval Harari, autorul cărților Sapiens și Homo Deus, în cartea 21 de lecții pentru secolul 21.

După cum scrie, s-ar putea să avem o nouă formă de guvernământ în câțiva ani din cauza automatizării. AI, ăla real care există deja de câțiva ani în case de self pay-uri din supermarkete, restaurante și cinema, nu prostia de AI degenerativ ca ChatGPT, ci AI adevărat ar putea distruge democrația.
Democrația clasică, veche de 250 ani,  e un sistem depășit de la criza din 2008. De fapt, încă de la 9/11, când un grup de republicani neoconi au făcut ce au făcut în America cu Patriot Act și cu războiul din Irak pentru a face profit din petrolul saudit, călcând constituția, drepturile și principile democratice în picioare.

Eu cred că democrația clasică, așa cum o știam de pe vremea lui Reagan și a lui Clinton, nu mai există în America. A fost o cleptocrație cu un venture capitalism în timpul lui Bush, a fost o democrație digitală social-liberală populistă pe timpul lui Obama, a fost  o democrație digitală național-conservatoare orientată spre capitalism(nebunia cu criptomonedele) și cu tendințe protecționiste  în timpul lui Trump, iar acum e din nou o democrație digitală social-liberală în timpul lui Biden.

Uitându-mă la gradul digitalizare  din Europa, la modelele de afaceri ale lui Elon Musk, Jeff Bezos, Bill Gates și Mark Zuckerberg din America, dar judecând și după modelul asiatic, vom avea trei forme de guvernământ care se vor bate în secolul 21.

În secolul 20, repet, a fost o bătălie între trei povești:
1. Fascismul (Totalitar)
2. Comunismul (Totalitar)
3. Liberalismul (Democratic)

A câștigat Liberalismul după două războaie mondiale și un război rece. Dar acum, e într-o schimbare  după un război împotriva terorismului, o criză financiară, conflicte rasiale și culturale,  seria de schimbări climatice devastatoare și un război proxy împotriva unor autocrații (Rusia, China).

În secolul 21, vor fi la modă:
1. Democrația digitală (DREPTURI) - este în tendință în  Danemarca, Norvegia, Finlanda, Suedia, Germania, Canada,  Elveția, Olanda, Noua Zeelandă, Franța și Belgia.  România tinde spre modelul ăsta. 
2. Libertarianism corporatist (BANI) - este în tendință în  SUA, Australia, Taiwan, Hong Kong, Marea Britanie, Brazilia, Mexic, Arabia Saudită, Emiratele Arabe, Rusia, Turcia,  Qatar, Argentina, oarecum și  Japonia.  Polonia tinde spre asta.
3. Tehnocrație sintetică (TEHNOLOGIE)- este în tendință în Japonia, China,  Coreea de Sud, Singapore, Hong Kong, UAE, Marea Britanie, probabil Ucraina și țările baltice.
 

Ce presupune democrația digitală?
Îi permite fiecărui cetățean să aibă un cuvânt de spus în problemele de stat prin rețelele de socializare.
Într-o democrație digitală, întrebările specifice ar fi formulate sub formă de referendum și prezentate frecvent pentru discuții publice, comentarii și vot. Butoanele de „like”, „dislike” „share” și „upvote” pot să fie mai puternice decât orice armă creată în istorie. 
Cetăţenii ar putea citi argumentele, ar putea să ei cu propunerile sau cu îmbunătățiri şi să voteze printr-o simplă apăsare pe smartphone sau printr-un click. Firește că e vulnerabilă la „flame-wars”, la „trolling”, la „hacking” și la pozele cu pisici.
Dar odată ce votul a trecut, MAJORITATEA dictează datorită Suveranității distribuite prin rețelele de socializare și comunitățile de pe interne. Dar minoritatea, mai ales la nivel individual, poate să aibă de suferit.De asememenea, democrația digitală se poate îndrepta spre stânga sau spre dreapta, poate chiar să tindă populism. Gradul de educație e mai mare, clinicile și școlile sunt mai dezvoltate, nivelul de trai poate fi crescut în funcție de ce au votat cetățenii, s-ar putea să fie și multă diversitate, dar pe de altă parte s-ar putea să ai probleme cu infrastructura, cu infracționalitatea, cu securitatea și cu apărarea, fiind un sistem mai pacifist și mai orientat spre diplomație.

Ce presupune Libertarianismul corporatist?

Libertarianismul este principiul politic care încearcă să maximizeze libertatea individuală cât timp nu le dăunează altora. În jurisprudența modernă, corporațiile sunt presupuse a fi persoane juridice și înzestrate cu drepturi aidoma persoanelor. Un sistem corporatist libertar ar fi unul în care participarea politică se face în primul rând în termeni de identități corporative, cu constrângere minimă din partea statului în interacțiunile dintre „indivizii” din societate. Dimensiunile corporațiilor pot varia de la organizații masive de mii de oameni până la persoane singure care au un start-up. În acest sistem, guvernul există în primul rând pentru a garanta executarea contractelor între indivizi. Sistemele bazate pe piață ar guverna majoritatea funcțiilor societății, deoarece piețele încurajează transferuri mai eficiente de bunuri și servicii.  Acest sistem de guvernare este criticat pentru că stă la baza unui soi de capitalismul sălbatic, existând preocupări morale semnificative cu privire la tranzacționalism dintr-o perspectivă libertariană, cum ar fi acordurile coercitive între partide cu putere inegală.Oferă Capitalul de Risc companiilor și susține Economia de Scurgere (Trickle Down Economics) - scutești companiile de taxe și le sprijini cu bani, odată ce le crește profitul, și oamenii de rând pot avea venituri mai crescute și un trai mai bun, dar asta presupune multă competivitate. Nu o să ai un sistem de educație excelent pentru cei care se duc la școlile de stat, universitățile s-ar putea să coste enorm, la fel și mersul la medic, dar vei avea securitate sporită și armată profesională dezvoltată.

Ce presupune Tehnocrația sintetică?

Tehnocrația este forma de guvernare  exercitată de către experți în detaliile tehnice ale problemelor specifice la care se pricep. Și caută remedii prin tehnologie.
O tehnocrație sintetică presupune ca la guvernare să fie entități non-umane, adică AI.
Tehnocrația urmează în mare măsură tradiția altor teorii ale meritocrației și își asumă controlul deplin al statului asupra problemelor politice și economice. Tehnocrația se autoproclamă rațională, nu are emoție, nu încurajează competivitatea  partidelor și fracțiunilor politice. Nu-și urmărește decât scopul de a optimiza.  Oameni care au defecte nu ar mai putea controla societatea, ci Inteligența Artificială, care are două avantaje majore față de tehnocrații umani: corectitudinea și complexitatea. AI ar decide asupra problemelor pentru care nu are conflicte de interese (sau limitate), asigurând astfel un rezultat mai echitabil pentru majoritatea populației. Pe măsură ce puterea de calcul crește, tehnocrații AI ar putea, probabil, să ia în considerare mai mulți factori și să ia în considerare o gamă mai largă de rezultate, îmbunătățindu-și astfel performanța și oferind rezultate mai bune pentru mai mulți oameni.

Dezavantajul e că acest sistem poate tinde spre niște scenarii SF HORROR, foarte înfiorătoare,  pe care Harari le-a descris în finalul cărții Sapiens și prin Homo Deus. Despre astea, într-un alt topic.


Așadar, pentru ce ar trebui să opteze omenirea din 2025?