136
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 04 December 2019, 22:16 »Nu mai bine vizionai tu Renbo 5?
nu ma incita si tu acuma!
(o sa iau ad astra, sa ma linistesc cu de-astea, daca tot am auzit c-are efect de somnifer garantat)
Show Posts
This section allows you to view all posts made by this member. Note that you can only see posts made in areas you currently have access to.
nu ma incita si tu acuma!
(o sa iau ad astra, sa ma linistesc cu de-astea, daca tot am auzit c-are efect de somnifer garantat)
137
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 04 December 2019, 13:15 »
da, gata, nu mai fac
(mai se uita omul si la timpenii, de dragul unor actori sau regizori, dar nici chiar asa!)
(mai se uita omul si la timpenii, de dragul unor actori sau regizori, dar nici chiar asa!)
138
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 03 December 2019, 20:44 »
gemini - wtf, cit de praf tre sa fii ca sa-ti iei maxim 5 cu actorii aia (owen - cind dreaq a imbatrinit asa?, winstead, si nu in ultimul rind, smith - imbatrinit si el), plus lee la butoane (bine, din scriptul ala oligofren nici bunul dumnezeu nu cred c-ar fi putut scoate mai mult)?! imi pare rau sa-i gasesc in astfel de mizerii. tehnologie degeaba.
(action movie in care omori oameni ca pe popice + pretinse drame de constiinta, ca sa nu zica lumea ca n-ai si o parte "profunda", dupa care continui bine-mersi cu "popicele", ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, pina la pacificarea finala = reteta dezastrului garantat. always. de aia sub 6.5 n-are sens sa te incurci - ever, chiar daca actorii iti fac cu ochiul. sub 6 ce sa mai zic, retard pe piine 99% din cazuri.)
(action movie in care omori oameni ca pe popice + pretinse drame de constiinta, ca sa nu zica lumea ca n-ai si o parte "profunda", dupa care continui bine-mersi cu "popicele", ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat, pina la pacificarea finala = reteta dezastrului garantat. always. de aia sub 6.5 n-are sens sa te incurci - ever, chiar daca actorii iti fac cu ochiul. sub 6 ce sa mai zic, retard pe piine 99% din cazuri.)
139
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 03 December 2019, 13:49 »
eu as zice ca e filmul tutulor, nimeni nu fura pe nimeni. pesci face un mare rol, indeed - e prea subtil in economia sa de mijloace experte pentru audienta care nu prizeaza decit extrovertire spectaculara gen tommy devito ori nicky santoro. merita cu prisosinta darul asta de final facut la mare inspiratie de scorsese. pacat de keitel ca n-a primit si el mai mult de jucat, mai ales ca e si cel mai vechi in colaborarea cu martinica.
pacat si ca filmul nu functioneaza integral ca film, iar mete-naratiunea care-l imbogateste si-l ridica undeva peste plafonul norilor, ca sa zic asa, nu-l poate salva pina la capat de neajunsurile sale evidente. toata trupa ar fi meritat un end of story perfect din toate punctele de vedere.
p.s.
de niro intra bine in roluri de personaje reci si oarecum seci*, interiorizate si fara o gama prea larga de trairi, de aia cam incepe sa aiba probleme cind tre sa exprime emotii de-o oarecare complexitate. scena cind o suna pe soata lu' hoffa, unde avea de jucat mai multe sentimente contradictorii intrate in coliziune e printre cele mai neconvingatoare. si carcasa aia goala care-i acolo apartine in mult mai mare masura limetelor actorulu decit limitelor personajului
*sau mai explozive ca-n cape fear/taxi driver, dar tot destul de unidimensionale
l.e.
sper sa iasa unul 100% perfect atunci (ca sa zic asa, pleonastic), daca de data asta n-a fo sa fie
s-a timpit si ang lee, ha? (si va mai luati de mine cind sustineam ca imdb e destul de relevant: ce poti sa ceri mai mult de la un 5.7?!) ma duc sa-l iau chiar acum, parca-ar merge o ineptie totala dupa irishman & once upon a time...
pacat si ca filmul nu functioneaza integral ca film, iar mete-naratiunea care-l imbogateste si-l ridica undeva peste plafonul norilor, ca sa zic asa, nu-l poate salva pina la capat de neajunsurile sale evidente. toata trupa ar fi meritat un end of story perfect din toate punctele de vedere.
p.s.
de niro intra bine in roluri de personaje reci si oarecum seci*, interiorizate si fara o gama prea larga de trairi, de aia cam incepe sa aiba probleme cind tre sa exprime emotii de-o oarecare complexitate. scena cind o suna pe soata lu' hoffa, unde avea de jucat mai multe sentimente contradictorii intrate in coliziune e printre cele mai neconvingatoare. si carcasa aia goala care-i acolo apartine in mult mai mare masura limetelor actorulu decit limitelor personajului
*sau mai explozive ca-n cape fear/taxi driver, dar tot destul de unidimensionale
l.e.
Pai si dupa ce se duc spre locuri verzi si pline de lumina se mai pot face filme cu ei cu tehnologia noua.
sper sa iasa unul 100% perfect atunci (ca sa zic asa, pleonastic), daca de data asta n-a fo sa fie
Gemini man: bleah. cam 5/10. Cu indulgenta. CGI mai prost nici in Matrix nu am vazut
s-a timpit si ang lee, ha? (si va mai luati de mine cind sustineam ca imdb e destul de relevant: ce poti sa ceri mai mult de la un 5.7?!) ma duc sa-l iau chiar acum, parca-ar merge o ineptie totala dupa irishman & once upon a time...
141
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 02 December 2019, 16:18 »
inevitabil s-a vazut virsta, si chiar daca s-a vazut naspa, ea este cea care da filmului dimensiunea in plus fata de cele din trecut. fara icon-urile alea ajunse in actul patru al vietii lor ar fi fost doar un alt scorsese mafia movie (deja omul atinsese culmile cele mai inalte cu goodfellas & casino, n-avea nici un sens sa mai incerce a nspea oara acelasi lucru). in schimb avem un fel de unforgiven*, unde de niro nu e doar frank sheeran, e toata istoria lui de "mafioti" de 50 de ani incoace, pacino nu e doar hoffa, e toata istoria lui de godfatheri s.a.m.d., unde pesci nu e doar bufalino - pe scurt, in fundal si in mod implicit ruleaza o poveste paralela cu ce se intimpla la vedere, poveste despre timp si eroziune, despre viata si cinema, despre capitolul final al unei istorii. eu zic ca povestea "secundara" e mult mai importanta si mai impresionanta decit un alt al 15-lea mafia movie realizat impecabil. (bine, pe mine nu m-ar fi deranjat deloc nici daca ar fi scos toata actiunea de pumni-pistoale si-ar fi facut ceva doar cu niste mosi fosti capo di tutti capi ajunsi acum la azilul de noapte al lui gorki - da' nu ti-ar finanta aia ever ceva din categoria asta, ca nu vrea nimeni sa se complice si sa piarda bani.)
*un fel de, because aici nu e chiar asa programatic si asumat cum a fost in cazul lui eastwood, care chiar si-a spus ultimul cuvint si n-a mai revenit niciodata la western (sau la violenta ca entertainment).
*un fel de, because aici nu e chiar asa programatic si asumat cum a fost in cazul lui eastwood, care chiar si-a spus ultimul cuvint si n-a mai revenit niciodata la western (sau la violenta ca entertainment).
142
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 02 December 2019, 13:51 »
nu stiu, e prea stravezie pentru standardele lui tarantino in materie de personaje. de obicei el pune mult mai multa carnatie pe ele. aici parca i-ar fi fost teama sa intre intr-o zona prea fierbinte si-a preferat sa se abtina de la orice in privinta lui polanski, iar pe sharon s-o schiteze doar asa, eterata si evanescenta ca o reclama ambulanta la tampax. pe de-o parte e de inteles, cu balamucul care e acolo (nu conteaza ce spui si cu ce intentie, ca tot te demasca vigilentii de serviciu drept rasist, sexist, homofob etc.), pe de alta parte e nitel dezamagitor sa vezi ca l-au castrat pina si pe tarantino.
(fetisul cu picioarele..., hm, e cam fumat de pe vremea lui bunuel, nu-l vad ca fiind cine stie ce plus)
p.s.
putina "paradoxologie", daca tot vorbiram de ea:
"Arguably, the scene where Sharon Tate watches herself in The Wrecking Crew raises even more vexing issues about what is real and what is fictional. Unlike the clip from The Great Escape, the theatre screening shows the real Sharon Tate playing the character Freya in The Wrecking Crew. The fictional Sharon Tate watches the real Sharon Tate, along with the rest of the Bruin Theater’s audience. Yet, because Margot Robbie only pretends to be Sharon Tate for Tarantino’s camera, she doesn’t really watch herself playing the role. Obviously, Robbie belongs only to the real world. Yet Sharon Tate, as both an actual person and a fictional character, inhabits both the real world and the “realer than real world.”
Here the film indulges the Bazinian conceit that cinema has indexical properties. While making The Wrecking Crew, the film camera captured an imprint of the real Sharon Tate that preserved her being beyond the reaches of time and even death. In Once Upon a Time…in Hollywood, this moment is both joyful and sad. The viewer imagines the thrill that Tate feels in watching herself on the big screen, basking in the glow of incipient stardom. Yet the delight we experience is colored by our knowledge of what happened to the Sharon Tate seen falling on Dean Martin’s camera case. Unlike Robbie’s character, that Tate is doomed to a grisly death at the hands of psychopaths.
By film’s end, however, we are forced to reevaluate where Sharon Tate fits into Tarantino’s universe. When Cliff and Rick thwart the attack of Tex Watson, Susan “Sadie” Atkins, and Patricia “Katie” Krenwinkel, both Sharon Tates appear to move solely to the realm of the “realer than real.” Like the fictional Sharon Tate played by Robbie, the actress who appeared in The Wrecking Crew also lives on in a parallel universe created by the forking of time. And the fate of that character remains completely undetermined. Now fully a part of the “realer than real,” Tarantino’s Sharon Tate might eventually snort cocaine with movie producer Lee Donowitz or bum a Red Apple cigarette from Pulp Fiction’s Mia Wallace.
Once she joins the “realer than real,” almost any fate you could imagine for Sharon Tate seems possible. And it is that sense of the actress’ unlimited horizons that gives the ending of Once Upon a Time…in Hollywood its resonance. Sergio Leone’s Once Upon a Time films always situated viewers in the realm of myth. Once Upon a Time…in Hollywood, on the other hand, evokes the fairy tale.
Tarantino is known for his experimentation with narrative, and the simplicity of Once Upon a Time…in Hollywood’s “what-if” scenario could seem like a retreat from the formal play seen in his earlier films. Yet I’d argue that Tarantino’s merging of fact and fiction is even more audacious in certain respects. It strikes me as an unconventional example of what David calls “multiple draft narratives,” like Krzystof Kieslowski’s Blind Chance or Peter Howitt’s Sliding Doors. Once Upon a Time…in Hollywood gives us a second draft of history, albeit one where the key decision point is saved almost until the end of the film. And unlike Blind Chance or Sliding Doors, Tarantino doesn’t need to tell us what the different outcomes are for each of these tales. The first draft of history is one we already know."
p.s.2
mai sus vroiam sa zic fantasmare de copil bla bla, nu "fantasma" . la tarantino (spre deosebire de liota lui de epigoni) e greu sa distingi intre infantilism si geniu
(fetisul cu picioarele..., hm, e cam fumat de pe vremea lui bunuel, nu-l vad ca fiind cine stie ce plus)
p.s.
putina "paradoxologie", daca tot vorbiram de ea:
"Arguably, the scene where Sharon Tate watches herself in The Wrecking Crew raises even more vexing issues about what is real and what is fictional. Unlike the clip from The Great Escape, the theatre screening shows the real Sharon Tate playing the character Freya in The Wrecking Crew. The fictional Sharon Tate watches the real Sharon Tate, along with the rest of the Bruin Theater’s audience. Yet, because Margot Robbie only pretends to be Sharon Tate for Tarantino’s camera, she doesn’t really watch herself playing the role. Obviously, Robbie belongs only to the real world. Yet Sharon Tate, as both an actual person and a fictional character, inhabits both the real world and the “realer than real world.”
Here the film indulges the Bazinian conceit that cinema has indexical properties. While making The Wrecking Crew, the film camera captured an imprint of the real Sharon Tate that preserved her being beyond the reaches of time and even death. In Once Upon a Time…in Hollywood, this moment is both joyful and sad. The viewer imagines the thrill that Tate feels in watching herself on the big screen, basking in the glow of incipient stardom. Yet the delight we experience is colored by our knowledge of what happened to the Sharon Tate seen falling on Dean Martin’s camera case. Unlike Robbie’s character, that Tate is doomed to a grisly death at the hands of psychopaths.
By film’s end, however, we are forced to reevaluate where Sharon Tate fits into Tarantino’s universe. When Cliff and Rick thwart the attack of Tex Watson, Susan “Sadie” Atkins, and Patricia “Katie” Krenwinkel, both Sharon Tates appear to move solely to the realm of the “realer than real.” Like the fictional Sharon Tate played by Robbie, the actress who appeared in The Wrecking Crew also lives on in a parallel universe created by the forking of time. And the fate of that character remains completely undetermined. Now fully a part of the “realer than real,” Tarantino’s Sharon Tate might eventually snort cocaine with movie producer Lee Donowitz or bum a Red Apple cigarette from Pulp Fiction’s Mia Wallace.
Once she joins the “realer than real,” almost any fate you could imagine for Sharon Tate seems possible. And it is that sense of the actress’ unlimited horizons that gives the ending of Once Upon a Time…in Hollywood its resonance. Sergio Leone’s Once Upon a Time films always situated viewers in the realm of myth. Once Upon a Time…in Hollywood, on the other hand, evokes the fairy tale.
Tarantino is known for his experimentation with narrative, and the simplicity of Once Upon a Time…in Hollywood’s “what-if” scenario could seem like a retreat from the formal play seen in his earlier films. Yet I’d argue that Tarantino’s merging of fact and fiction is even more audacious in certain respects. It strikes me as an unconventional example of what David calls “multiple draft narratives,” like Krzystof Kieslowski’s Blind Chance or Peter Howitt’s Sliding Doors. Once Upon a Time…in Hollywood gives us a second draft of history, albeit one where the key decision point is saved almost until the end of the film. And unlike Blind Chance or Sliding Doors, Tarantino doesn’t need to tell us what the different outcomes are for each of these tales. The first draft of history is one we already know."
p.s.2
mai sus vroiam sa zic fantasmare de copil bla bla, nu "fantasma" . la tarantino (spre deosebire de liota lui de epigoni) e greu sa distingi intre infantilism si geniu
143
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 30 November 2019, 19:19 »
once upon a time in hollywood - mda, stilistica si reconstructie la greu, bla bla, frumos ca aratare, dar continutul prea lala si tra la la la la. alta fantasma de copil (cvasi-genial) pierdut in videoteca. nu sta linga operele lui de virf, asa ca din partea mea sa se duca linga jackie brown, death proof si aia (kill bill & django sint si ei pe acolo)
p.s.
si e trist sa constati ca n-a avut coaie sa spuna ceva - orice - despre polanski (doar pune un figurant sa defileze vag pe acolo). iar sharon tate nu e nici ea cu mult mai breaza cind tot ce face e sa-si vinture pleata prin soare sau chiloteii prin noapte
p.s.
si e trist sa constati ca n-a avut coaie sa spuna ceva - orice - despre polanski (doar pune un figurant sa defileze vag pe acolo). iar sharon tate nu e nici ea cu mult mai breaza cind tot ce face e sa-si vinture pleata prin soare sau chiloteii prin noapte
144
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 30 November 2019, 01:39 »[...] pentru stabilizarea impresiei, dar deocamdata nu sunt convins.
mai da-i 30-40 de ani, ca sigur se va stabiliza pina atunci drept finalul simbolic*, cintecul de lebada al unei intregi epoci (apuse deja), momentul cind aparatele inregistrau ultimele pulsatii ale inimii agonice a vechiului hollywood, ca sa zic asa poetic
* decesul de facto survenise cu ceva vreme in urma
l.e.
iar fotoshop-ul ala e de toata jena.
mafia 2, like i said
(doar ca acolo chiar functiona foarte bine, aici nu functioneste. una-i una, alta-i alta)
145
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 28 November 2019, 17:00 »
l.e.
dar la fel de bine si posibil boring - daca nu puteti trece peste problemele lui de "grafica" si de "fizica", sau daca-l priviti rupt de ansamblul operei & vietii intregii trupe de "prestidigitatori"
dar la fel de bine si posibil boring - daca nu puteti trece peste problemele lui de "grafica" si de "fizica", sau daca-l priviti rupt de ansamblul operei & vietii intregii trupe de "prestidigitatori"
146
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 28 November 2019, 13:14 »
irishman - posibil capodopera. da, partea cu "de-ageing"-ul nu functioneaza foarte bine (se vedea si din trailer ca vizual e ceva de-a-n pulea), si nici partea in care de niro la 80 de ani trebuie sa ne convinga ca-i un smardoi de 40, insa substanta filmului e data de altitudinea sa metafizica, ca sa zic asa. cu mult peste casino si goodfellas, revizitate aici intr-o cheie mai meditativ-crepusculara, mult mai interesanta si mai impresionanta. un soi de retrospectiva, in articulo mortis, a drumului facut impreuna prin arta si prin viata de regizor si actorii lui fetis (ramoliti - actorii -, dar stralucind in ramolismentul lor de lumina cu care-i imbratiseaza scorsese poate pentru ultima oara*)
*de niro nu m-a convins niciodata ca mare actor, si nici acum nu poti sa zici ca straluceste ca actor, dar are un mare loc in contextul in care e asezat
*de niro nu m-a convins niciodata ca mare actor, si nici acum nu poti sa zici ca straluceste ca actor, dar are un mare loc in contextul in care e asezat
147
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 04 November 2019, 18:24 »
neah, trendurile (oricare ar fi ele) vin si trec (mai devreme sau mai tirziu). ma refeream la hollywood per se, dincolo de mode culturale. (e o discutie separata, nu prea am chef de ea now - si nici nu e locul aici)
148
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 04 November 2019, 00:58 »
mai degraba e muuuuuult peste puterile tale sa intelegi ce-i cu industria hollywoodiana (de aia si produci atitea si atitea posturi de domnisor aflat intr-o inadecvare totala la realitate si ranit in asteptarile sale naive).
sugi faina din chec!
cat fac 2+2? bai! fara google.
sugi faina din chec!
149
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 03 November 2019, 23:40 »a fost ADUS ca producator.
da, da, in lanturi a fost adus, ca sa-si fure singur munca - lingi checu'! (ca de obicei)
oricine stie ca e dictatura la hollywood acolo, mai nasol ca-n siberia, te iau aia noaptea din pat si te pun producator, aha
150
Filme și Seriale / Ultimul film vazut
« on: 03 November 2019, 20:18 »
iar ii e rau lu' moiner si nu stie?! iar se da in cur si-n cap pe aici pina-si da singur singele pe nas? (dude, ai luat si tu o singura decizie inteligenta in toata viata ta, tine-te de ea si leaga-te la gura cind mai vrei sa vorbesti cu/de mine.)
mda, tutelati de cameron insusi (care e bine-mersi si producator - asta apropo de istericalele cu "munca furata" si "batjocorirea a tot ce au cladit altii cu sudoare si talent". deci cameron se autodevoreaza de buna voie si nesilit de nimemi, nu e ca si cum ar fi venit niste unii de pe planeta marte sa-i canibalizeze munculita lui de-o viata. da' na, tu esti ala care doar se uita la filme, nu te strici cu alte informatii - nici macar pe generic nu te obosesti s-arunci o privire. whatever, sa fie la tine acolo.
oldshooterman e probabil mai generos din fire (si despre reloaded & revolutions spunea ca-s perfectiunea intruchipata), nu stiu ce-ati saritara toti asa pe el. daca omul se simte bine sa vada capodopere acolo unde-s in cel mai fericit caz doar niste filme mediocre... veniti voi sa-l luati cu "huo!" si sa-i stricati placerile vinovate
revazut no country for old men, the hateful eight pe de-o parte, si ca dialoguri filozofice filmate (nu stiu in ce masura functioneaza ele ca filme - e discutabil), mindwalk, my dinner with andre plus the sunset limited (ultimele doua, chiar au fost la baza piese de teatru parca)
btw a fost scris de 12 (doisprezece) oameni.lmao
mda, tutelati de cameron insusi (care e bine-mersi si producator - asta apropo de istericalele cu "munca furata" si "batjocorirea a tot ce au cladit altii cu sudoare si talent". deci cameron se autodevoreaza de buna voie si nesilit de nimemi, nu e ca si cum ar fi venit niste unii de pe planeta marte sa-i canibalizeze munculita lui de-o viata. da' na, tu esti ala care doar se uita la filme, nu te strici cu alte informatii - nici macar pe generic nu te obosesti s-arunci o privire. whatever, sa fie la tine acolo.
oldshooterman e probabil mai generos din fire (si despre reloaded & revolutions spunea ca-s perfectiunea intruchipata), nu stiu ce-ati saritara toti asa pe el. daca omul se simte bine sa vada capodopere acolo unde-s in cel mai fericit caz doar niste filme mediocre... veniti voi sa-l luati cu "huo!" si sa-i stricati placerile vinovate
revazut no country for old men, the hateful eight pe de-o parte, si ca dialoguri filozofice filmate (nu stiu in ce masura functioneaza ele ca filme - e discutabil), mindwalk, my dinner with andre plus the sunset limited (ultimele doua, chiar au fost la baza piese de teatru parca)