la cum au rescrisara astia caracterele si situatiile (pina n-a prea mai ramas nimic din personajele principale) sint nitelus dezamagit sa constat cum taman cireasa de pe coliva lipseste cu desavirsire:  povestea de dragoste si sex dintre ochiba si mariko cind erau ele tinere "surori" prin gradini si nu le vedea nimeni. ar fi rezolvat si cu toata agitatia inutila a masculilor, vorba aia, iubiti-va pe tunuri, make love, not war! cind s-au regasitara, dupa atita amar de ani de suspine, ar fi putut forma un cuplu regal* care sa-i pacifice pe to(n)ti. toranagasan si ailalti, trimisi la munca de jos asa cum se cuvine intr-o societate civilizata, occidentalii trimisi si ei pe la casele lor - sa revina cu un telefon dupa al doilea razboi mondial -, si (happy) end of story

*ca de meritat meritau, la cite au indurat

p.s.
acu serios, cind s-a ajuns la scena cu suicidalul am plins (nu-mi aduc aminte sa fi vazut asa o scena intens-emotionanta de la moartea lui hank din breaking bad incoace - poate doar hiromatsu sa-i concureze). iar cind s-a luat in gura cu ishido am sarit din pat s-o tin ca nu cumva sa-i dea si vreo doua picioare dupa ceafa. dar in sinea mea imi spuneam "asa fato, pune mina pe ciomag si arata-le tu lor!"... si a pus, dar nu va lasati inselati de aparente, caci totul e parte din plan. si planul e parte din plot...  iar in punctul acesta treaba devine mult prea deep ca sa mai poata fi sondata cu un instrumentar nespecializat (vorba aialanta, nu cerceta aceste legi, ca esti nebun cind le-ntelegi). doar putem pentru ca sa spunem ca serialul chiar atinge nivelul de profunzime al unei gauri negre.

10, frate. lejer. extaz pe piine!

da? mie mi s-a parut destul de slab, facut anume sa rupa audienta-n doua cu mijloace emotionale hiperabuzate in tv/media. iar dupa momentul de maxima incarcatura emotionala (maxima dupa standardele serialelor/filmelor low-quality) mai arunca si fumigena aia megaaaaa-rasuflata cu "it's all part of the PLAN, pam-pam!", ce sa zic...

e un serial maxim-comercial, destul de inegal chiar si in termenii lui comerciali, singurul sau merit cert fiind recuzita (in rest n-am vazut nimic original, creativ etc.  - aceleasi antice clisse & retete ieftine de fabricare a emotiei si suspansului)

 experienta matrix (aia originara & originala*) rememorata de tarantino...

(*nu notele inutile & nefericite de subsol 2&3, care au culminat apoi in moartea cerebrala 4)



vremuri, vremuri... alte vremuri!   cind cinemaul mainstream hollywoodian (pleonasm asumat ) inca mai era capabil sa ofere revelatii

p.s.
mostra de high quality in termeni de densitate , 5 minute din matrix cintaresc mai mult decit reloaded si revolutions laolalta

the peripheral - mare greseala (bine, l-am vazut pe 5x speed ca nu rezist la umpluturi de-astea), se invirt aia pe acolo in gol mutt si degeaba si reusesc sa nu spuna nimic relevant despre absolut nimic (ca orice serial de 7 care se respecta). ma mir ca l-au anulat, puteau linistiti sa mai intinda pelteaua inca 5 sezoane ca nu i-ar fi observat nimeni oricum.(in afara de aia care dadeau banii)

@Hideyoshi - da, au vrut o varianta mai "glossy", mai scipicioasa, mai apropiata de canoanele noastre estetice decit de cele traditionale cazute in desuetudine. eu n-am asa o mare problema ca arata mariko precum o reclama la cosmetice ori la ceva produse de lux - pot trece peste. peste ce trec mai greu e spectrul ei expresiv destul de limitat (cel putin pentru rolul asta):  joaca feminitatea prea contemporan, ca sa zic asa, iar seriozitatea o joaca prea rigid, prea solemn-inautentic. si cu doar astea doua registre si-a cam si epuizat intreg repertoriul. noroc ca nici el nu e mai breaz, cu inadecvarea lui flagranta la rol, si astfel se creaza intre ei o chimie a nepotrivirilor care paradoxal mai salveaza situatia: minus cu minus egal plus! sau nu

(serios, serialul asta ar fi fost mult mai bun cu alta pereche, ca in rest distributia e ireprosabila)


p.s.
aoleu, acuma am vazut ca ea e si cintareata, nu degeaba o plasasem eu in aceeasi familie cu j.lo

anatomy of a fall.  teoria cunoasterii (procesul prin care ne construim - din materia fundamental ambigua si fluida a vietii/evenimentelor/faptelor - adevarurile inevitabil partiale si subiective) e adusa la scena deschisa si plasata/pusa sub lupa chiar intr-o sala de judecata.  filozofia e cam  expozitiv/explicit scoasa la rampa (bine, totul e asumat, din moment ce si-au ales tribunalul ca spatiu de interogatie), insa nu pot nega ca  rezultatul e interesant ca film de idei (ca in rest ca film - imagine, montaj etc. - e perfect banalisim*)

*totusi actingul ei e de mare consistenta (initial moaca aia imi parea maxim antipatica), si e foarte inspirat aleasa ca figura ambivalenta, poti vedea in ea simultan si o criminala sinistra si o victima a aparentelor inselatoare.

ii dau un 8 solid, ca nu intilnesti chiar zilnic un film capabil sa produca in tine ca spectator atita "debate" cu propriile-ti impresii si proiectii

da, isi mai revine nitel cu ep 4. nici mie nu-mi place ala, cred ca se putea gasi un no-name mai potrivit caruia sa i se dea o sansa. si nici sawai nu m-a convins -  mariko-ul ei prea zici ca-i o femeie din 2024 si prea putin spre deloc una de pe la 1600

The English - 8/10 ... good shit. Daca va mai si place de Emily Blunt ... e de 9/10. Ma asteptam la siropele ... but no ... e chiar hardcore western.

din pacate de la episoul 5 uita de "hardcore" si se dizolva in "siroape" (plus rezolvarile alea against big villain si babaciunea black - mega lame). altfel destul de quality, ca sa zic asa. episodul 1 e foarte bun (culori, peisaje, chestii, plus actingul - "truman capote" si "iulius cezar"  spectaculosi in micro-aparitiile lor, memorabili amindoi), ii dau un 8+ (chiar 9) lejer, dupa care o mai lalaie un episod-doua cu conexiunea lor platonica (dar iarasi personajele episodice sint remarcabile - "mosu" si indianca din seinfeld), episodul 4 o ia vrtiginos in sus si deschide spre un final grande (chiar ma miram cum de un asa serial are doar sapte cu ceva pe imdb), insa cu 5 si 6 se duce-n cap si coboara sub nivelul marii, acolo unde naufragiaza indeobste romantele romantioase

si ca si cum asta nu era destul, mai apare si shogun cu episodu 3 sa ne anunte cu surle si trimbite (si intr-o ploaie de sageti) ca nici el nu se simte prea bine...

poor things - film "dement", frenezie imagistica & exuberanta ideatica, un soi de "final" masterpiece a lui lanthimos, si pentru emma stone in sfirsit un rol demn de potentialul ei. ma bucur si pentru  ruffalo ca mai iese din kkturile in care il ingropasera aia in ultimii ani. 8-8.5

p.s.
totusi se intind cam mult (puteau sa mai taie juma de ora) si pe final personajul lui ruffalo se cam fisiie