Copiii si animalele-s de vina, femeile tin musai sa vorbeasca in desene animate cu respectivele categorii.
Chiar asa: de ce se vorbeste cu copiii, in special in faza de bebeluseala, cu animalele (poate si cu plantele, idono) de principiu pe-o voce specifica, alintata, peltica, pitch pitigaiat, de "desene animate" cum ii zic eu, gen asa? (care suta-n mie e rostita de-un adult). De ce nu se vorbeste cum as vorbi eu cu Monier daca ne-am vedea la carciuma? Desigur, fara koae, dar pe un pitch normal.