De cîteva luni, îl tot văd jucîndu-se singur la scara blocului.
E plăpînd, blonziu și timid. Imi răspunde la salut cu un zîmbet mic și un dat din cap.
- Do you speak English?
La care își apropie arătătorul de degetul mare, lăsînd un spațiu între ele:
- Little.
- What's your name?
- Iliușa.
- And how old are you?
La care îmi arată toate cele 10 degete, cu o mină serioasă.
E simpatic foc.
Tot plăpînda, blonzie și sfioasă e și mama lui. Mai mereu cară în brațe un plod mic-mic; doar arareori o vad purtîndu-l într-un cărucior. Engleza ei se rezumă doar la "Hello" și "Thank you". Parca tot timpul se teme să nu deranjeze cumva pe cineva.
Si e frumoasă coz.
Tatal e macho. O fi știind engleza, sau poate că nu, dar "salut" și "mulțumesc" sigur nu știe să zică. In nicio limbă, pare că nici măcar în slava lui.
In schimb știe să dea buzna pe ușă, să intre înaintea ta, chiar dacă tu ai niscai bagaje iar el nu are. Tot așa, se simte mereu dator să ajungă primul la ușa liftului și să urce singur, lăsîndu-te pe tine pe afară. Cu tot cu sacoșe, genți sau ce mai cari tu cu tine.
Ii place să își spele mașina în fața blocului, deși de-a lungul bulevardului sunt cîteva spălătorii. Iși aduce apa din casă într-o galetușă mică și într-un pet de 5 litri, după care meremetisește pe îndelete la Kia aia.
Deci, probabil că e gospodar. In felul lui.