Fara intentia de a submina discutia colegului sau a ma afisa ca cine stie ce cunoscator: primul gand avut a fost la Carl Andre.

Sculptor, ma rog. Minimalist.

Are si cateva lucrari care imi plac dar caramizile alea insirate ma fac sa concluzionez ca arta tine in timpurile astea de capacitatea de a capta atentia acelora care pot sa reverse mormane de cuvinte si "analize" pe nimic.

Daca criticii lui pestisor comenteaza ajungi artist ba chiar cu faima si succes financiar.

De ce in Bunavestire a lui Francesco del Cossa apare un melc urias? La ce se uita cu atata atentie magul din prim-plan din Adoratia Magilor a lui Pieter Bruegel? De ce e important contextul politic in care a fost inventata perspectiva in pictura si cum de a fost inventata de un arhitect (Brunelleschi)?

Nu pot sa il recomand indeajuns pe Daniel Arasse, istoric al artei francez. Eu am citit Nu vedeti nimic si Histoires de peintures. Ar fi nemaipomenit daca ar avea cineva recomandari similare.

Romanii antici aveau anumite notiuni de perspectiva / 3D - se vede in al doilea stil pompeian:

https://www.google.com/search?q=second+pompeian+style

Pacat ca dupa ei astea s-au cam pierdut, pana l-a redescoperit Giotto la inceputul Renasterii.

Offtopic: axelg, ma bucur sa te revad.

E o galerie tip logie in Florenta unde poti sa mananci un sandvis/shaorma/ce-mai-gasesti-tu-de-halit-prin-Florenta literalmente sub dumneaei. Mi s-a parut o chestie formidabila, cu atat mai mult cu cat orasul e plin de chestii formidabile.

Subscriu si la Galleria Borghese, se intra pe intervale orare cu numar limitat de cetateni a.i. sa poti sa mirosi si tu statuile lui Bernini, nu doar hoardele de selfishi.

hh alright..

nici nu stiu de unde sa incep cu muzeul pio-clementino, dar daca vreti sa vedeti (arguably) ce mai buna sculptura din toate timpurile, trebuie sa intrati la preotii aia.. muzeele din vatican.
sunt niste sali imense aranjate pe teme.

recomand ca orice muzeu (in cazul de fata pe arte) merita vizitat, de oriunde. pentru mine sunt partea ce mai buna a zilei respective, fara dubii.

Monier: si mie colectia de sculptura din Muzeele Vaticanului mi s-a parut teribila. Acolo am vazut Laocoon si fiii care era reprodusa pe vremea mea intr-un manual de istorie de clasa a cincea (or the like) si imi ramasese cumva in memorie.

Detaliu amuzant: nu mai stiu daca la Vatican sau in Palatul Dogilor din Venetia, in "sala hartilor" (camera aia cu tavanul si peretii pictati in hartile cunoscute pe atunci pe care o gasim in orice palat care se respecta) e redata America de Nord, iar pe California e scris "terra incognita de anthropophagi" Un hic sunt leones de peste veacuri.

Megalomaniac: asa e, si as adauga ca in buticurile de antichitati din Roma chiar te astepti sa gasesti chestii din Antichitate, nu de la 1800 ca la noi. Nici nu stiu de ce le mai numim asa.

_____
Ca tot ziceam de de tema badass a lui Perseu, o alta des intalnita in muzee e cea a lui Judith si Holofern, se zice ca armata asiriana condusa de Holofern asedia nu stiu ce cetate din Palestina, iar tanara Judith isi foloseste nurii ca sa patrunda in cortul generalului, pe care il imbata si apoi il descapataneaza cu ajutorul unei servitoare.

Legenda e super uzitata, uzata si abuzata in pictura, de la Renastere la varianta erotica (wtf?!) a lui Klimt la interpretari nordice cu haine flamande. Cele mai misto si mai sangeroase pe care le stiu sunt Caravaggio si Artemisia Gentileschi, sunt foarte asemanatoare si usor de confundat la drept vorbind (Gentileschi a fost influentata de stilul lui Caravaggio), iar faptul ca Artemisia a pictat mai multe variante nu ajuta in a face diferenta, ba chiar dimpotriva. Mi se pare totusi ca vad o deosebire, Judith a lui Caravaggio se trage spre inapoi, pare cumva dezgustata de ceea ce face, parca o auzi spunand "iihh, this is gross, not quite lady-like". In schimb, Judith a lui Artemisia e complet pe problema, foloseste bratul intins ca parghie si apasa cu toata greutatea corpului ca sa taie mai bine. Am citit ca Artemisia ar fi fost violata si ca se foloseste de pictura ca sa isi verse nervii, de asta ar fi facut mai multe variante si atat de sangeroase. Anyway, e o tema care imi place si am zis sa va impartasesc si voua Cheers.

^dupa postura si proportii, imi pare cel mai prost tablou al lui..


e un manierist, predominant compozitii italiene pe negru, in culori primare sau ton dominant. Are niste tablouri SUPERBE