A trecut aproape o lună de la lansarea jocului.
Cam ce am jucat până acum: Egipt, China, Persia, India și Roma în antichitate.
M-am concentrat mai mult pe construit orașe și minuni pentru că grafic, chiar arată bine. Și cam atât.
Se simte pe alocuri că e incomplet.
Epocile durează cam puțin, doar maxim 2 ore dacă joci în ritm normal și quick sau mai mult dacă ai răbdare să stai o oră să descoperi o tehnologie în 50 ture, asta dacă ești foarte abil în a găsi niște „Science” care să-ți accelereze researching-ul.
La Egipt, cu Hatsepsut, jucat pe Viceroy, am apucat să construiesc piramida. A fost prima partidă serioasă ca să zic așa, să descopăr cum pot să fac trading și cum să lupt.... pentru că interfața chiar e nasoală. Carele sunt într-adevăr puternice, poate cele mai nimicitoare după elefanții indieni ai lui Așoka. Aș putea să mă plâng că sunt prea puține melodii și nu e varietatea care era la Civilization 5. Civilization 5 s-a descurcat cel mai bine la aspectul ăsta - avea melodii nu doar specifice fiecărui lider pe modul Peace și War, avea și melodii după regiunea/continentul de pe care provenea civilizația. Iar CIV 4 avea melodii specifice fiecărei epoci.
Cu China, alegându-l pe Confucius ca leader, am apucat să supun regatul khmer pentru că am jucat pe cea mai scăzută dificultate - oarecum, am încercat să respect istoria și să suprim revolta vietnamezoaicei Truc Trac, cred că singurul leader care chiar arată interesant și are ceva animație de luptă cu sabia. Ceilalți doar stau și se leagănă. Am apucat să construiesc ceva temple și palate chinezești, dar nu și soldații de teracotă. Aia e. Nu știu ce naiba au făcut cu Zidul Chinezesc, dar parcă preferam mai degrabă să fie ca-n jocurile anterioare unde creștea instant zidul chinezesc în funcție de forma granițelor pe care le aveai, nu să stau să construiesc segment cu segment. Și am terminat îndeplinind ceva obiective militare și economice, la care China chiar e excelentă. Aș zice că e Owerpowered. Îmi plac cei mai mult soldații lor că au Warriors, arcași...se poate să te extinzi și să scoți o economie bună pe oricare nivel de dificultate.
Cu Persia, adică cu Xerxes, am jucat pe Immortal. Nu mi s-a părut greu, doar că încercând să cuceresc mai mult, am cam dat rateu la legacy, chiar și dacă am apucat să construiesc niște ziggurate și grădinile suspendate. Nu prea am dat randamentul dorit cu Nemuritorii. Teoretic, chiar așa a fost în istorie. Nemuritorii erau ca orcii, veneau în valuri, erau numeroși, dar ușor de omorâți. E ciudat însă că dacă pui Persia să fie AI, are tendința să se extindă cel mai mult. Are cel mai mare imperiu. Și mulți jucători au vorbit despre Xerxes că e cel mai OP.
La India am apucat să construiesc o Stupa și să mă lupt cu elefanții. La legacy am stat prost rău. Poate pentru că m-am axat prea mult pe cucerit și nu pe comerț pentru că am jucat cu Așoca cel Pocăit pe Viceroy, nu cu Așoca cel războinic. Și ce pot să spun e că la momentul ăla începea să mă cam irite diplomația. Te tot întrerup adversarii cu ecranul de Diplomacy doar ca să-ți cerșească Influence sau bani, nu doar vreo petrecere, open markets, alliance sau să-ți declare război. Și în afară de declarația de război sau cea de pace, aud doar „hmmmm, aha și oh”. Cam enervant.
La Roma, ca Augustus, pe nivelul Guvernator, am ieșit excelent în clasament la military, econonomic și cultural după ce am creat mai multe orașe, am anexat câte ceva după ce am făcut o armată mare de legiuni roane, am negociat anexarea unor orașe, mai primeam orașe care se revoltaseră față de adversari, am făcut ceva trade și am construit vreo câteva minuni - pe lângă Coloseumul, Piramidele, Oracolul, Nalanda și Grădinile Suspendate.
O să continui să joc în Evul Med...Epoca Explorării cu încă câteva civilizații. Și urmează vreo 5 prin epoca modernă să mai învăț jocul. Și poate jucăm împreună în Multiplayer. Cam până acum e dezamăgitor, cam incomplet, cam fără suflet în ciuda graficii. Și o să treacă 3-4 ani până o să fie finalizat cu DLC-uri și expansion-uri.