Pe vremurile de demult, când treceai Oituzul, era musai sa oprești la popasul de la Poiana Sărată, aveau cei mai buni mici si cea mai bună ciorbă de burtă de la Onești și până la Târgu Secuiesc.
Apoi a venit loviluția, iar popasul a luat-o vertiginos la vale ... ultima dată mâncasem la ei acu vreo 15 ani și după experiența de atunci (frig, mizerie, bleah) chiar că nu mi-a mai trebuit.

Dar, acum câteva săptămâni, se apucă un amic să îmi povestească el cum că ce ciorba de burtă buna a halit la Poiana Sărată și laudă-i și laudă-i.
Așa că, dacă am avut ocazia, am oprit iarăși la ei.
Dar n-a fost să fie ciorba de burtă, pentru că aveau supă cremă de hribi. Dom'leeeeee ...bestială! Nu ați înțeles, văd, repet: BESTIALA! De nota 10 cu coroniță, diplomă de merit și medalie.

La felul doi, hai să iau mici. Cu piure de cartofi și dulceață de afine.
Care mici însă ... corect făcuți, numai bine așa cum îmi place mie, mediu făcuți și zemoși la mijloc. Doar că erau sărați potroacă. Da, știu, și dulceața de afine ar fi avut ceva de spus la asta, numai că i-am început fără dulceață. Sărați!
Piureul mai trebuia bătut, îi mai trebuia și ceva unt sau măcar lapte (da, știu..). Buleală, ce mai tura-vura.
Măcar dulceața de afine nu au greșit-o
Tot la minusuri: bucătarul s-a străduit să monteze cumva farfuria, cu niște rogodele acolo, să arate într-un fel. Dar când pui rucola bine ofilită ... nu mai bine îți vezi de treabă și nu încerci să stai cu coada pe sus?

Trăgând linie, 3 stele din 5.
Plusul anulează minusul și iese pe zero. Pe mediu. Mediocru.
Dar o să îi mai încerc, le mai dau o șansă. Că prea a fost bestială supa aia cremă de hribi. Poate așa o fi acum și ciorba de burtă?