Las aici un rezumat despre cei 2 facut de tipul asta.
Florin Opris
<BOSS AM CEVA DE SPUS!> Nu obișnuiesc să-mi dau cu părerea despre politică. De obicei, prefer să-mi țin părerile acolo unde le e locul: în capul meu, în timp ce mă uit la documentare despre trenuri japoneze sau îmi torn un pahar de vin.
Dar după ce-am văzut aseară, în dezbaterea dintre Nicușor Dan și George Simion, m-am gândit: „Ei bine… parcă aș zice și eu ceva.”
Pentru că a fost ca și cum ai privi doi oameni încercând să rezolve un cub Rubik. Unul metodic, tăcut, și aparent fără chef – și altul care l-a aruncat pe geam și a urlat că e conspirație globalistă.
Nicușor Dan. Un om care pare că a fost crescut într-un laborator de matematică, hrănit cu ecuații diferențiale și lăsat fără apă până când a învățat să calculeze coeficientul de frecare al asfaltului ud. Nu e carismatic. Nu-ți vine să-l strângi în brațe. Dar măcar nu-ți promite că va transforma România într-un paradis fiscal cu unicorni și benzină la 3 lei.
Are un discurs logic. Coerent. Poate plictisitor, dar sincer. E genul de politician care, atunci când spune „nu pot face asta”, chiar nu poate, și nu pentru că n-ar vrea – ci pentru că n-ar fi legal, funcțional sau uman. Și, sincer, după tot ce-am trăit, mi se pare revigorant.
Ca primar, n-a fost un superstar. A fost mai degrabă un om care s-a trezit conducând un avion cu două motoare arse și pasageri care cer sandvișuri gratuite. N-a strălucit, dar n-a dat nici foc cabinei. Și în România, asta e aproape o medalie de onoare.
Pe partea cealaltă, George Simion. Dumnezeule.
Are energie. Are flăcări în ochi. Are acel aer de revoluționar de manual, care pare că poate ridica masele din somn cu o singură ridicare de sprânceană. Dar… și aici e buba…
Când îl întrebi ce vrea să facă cu toată furia asta, îți spune: „România mare! Suveranitate! Jos trădătorii!”
Iar tu rămâi cu întrebarea: Bine, dar la TVA ce faci?
E ca și cum ai urca într-un tren care merge cu 300 km/h, dar conductorul a uitat să întrebe dacă mai sunt șine. E un catalizator al nemulțumirii, da. Dar nu-l văd construind ceva durabil.
Face zgomot. Mult zgomot. Și România are deja destulă gălăgie.
Așa că, dacă mă întrebi pe cine aș lăsa să țină mâna pe volanul țării, aș merge pe Nicușor Dan. Nu pentru că e James Bond. Ci pentru că nu e Terminator.
Nu are voce de tribună, dar are cap. Și uneori, capul bate microfonul. Iar eu prefer o reformă lentă, dar solidă, decât o revoluție făcută cu fumigene și lozinci scrise din pixeli mari și groși.
Și acum, sincer:
Eu nu am "televizor" (am televizor dar fara canale), mai intru pe internet, mă mai enervez, dar încerc să evit toate piesele de teatru prezentate drept „analiză politică”. Gândesc în capul meu, cu cata materie cenușie mi-a mai rămas. Nu strig, nu comentez online, nu sparg semințe pe Facebook.
Dar după dezbaterea asta…
Chiar mă întreb: Gândesc greșit? Interpretez prost ce se întâmplă?
Pentru că dacă am ajuns în punctul în care a fi calm, calculat și decent e „plictisitor” iar scandalul și dramatismul sunt considerate „curaj politic”… atunci poate că, sincer, avem cu toții nevoie de un reset. Cu sau fără telecomandă.
Din partea mea, ca o completare.. se vede lesne pe net, ca in spatele lui Nicusor s au raliat cei care mai au un dram de glagorie in tara asta.. chiar credeti ca toti astia gresesc? de care parte a redutei vreti sa va asezati? desigur aveti tot dreptul.. dreptul acesta mi se pare chiar mai important, inaintea alegerii unuia sau altuia.. dar ma intreb.. va veti asuma alegerea daca da cu fail? eu stiu ca voi iesi in strada daca alegerea mea nu va fi la inaltimea asteptarilor. voi?
Poll
Topic: Cum votati in turul 2 la alegerile prezidentiale 2025? (Read 3026 times)