Spune aceeasi placa obosita si mai usor de combatut decat fake-ul cu aterizarea pe luna.
--
Pe scurt: Razboiul se datoreaza unui kaghebist infect si camarilei sale caruia i-a expirat mandatul acum 20 de ani. Kaghebistul viseaza umed la vechiul URSS, s-a proclamat tar, a dat de bani prin relatiile cu vestul, si-a modernizat armata si acum se pisa cu jet pe tratatele internationale semnate si ordinea normala si fireasca, pe granite, bun simt si alte cele.
--
Pe lung pt cine vrea sa reciteasca a 100-a oara contra argumentele usor de combatut a facut AI-ul iubit de Old

o compilatie usor de inteles:
1. Extinderea NATO ca amenințare la adresa Rusiei
Contraargument: NATO este o alianță defensivă, formată pentru a proteja statele membre, nu pentru a le ataca pe cele care nu fac parte din alianță. Extinderea NATO a avut loc la cererea statelor foste comuniste, care doreau să se protejeze împotriva unei potențiale agresiuni rusești, mai ales după experiențele istorice de sub dominația sovietică. Aceste state au ales să se alăture NATO în mod voluntar și democratic, iar NATO nu a forțat niciun stat să devină membru.
Suplimentar: În ciuda extinderii NATO, Rusia nu a fost niciodată atacată sau amenințată direct de NATO. Dimpotrivă, NATO a încercat să coopereze cu Rusia prin parteneriate și inițiative de colaborare, cum ar fi Parteneriatul pentru Pace și Consiliul NATO-Rusia.
2. Promisiuni nescrise cu privire la neextinderea NATO
Contraargument: Nu există niciun document formal care să ateste un angajament de neextindere a NATO spre est. De asemenea, dreptul statelor de a-și alege liber alianțele este recunoscut la nivel internațional, inclusiv de Rusia prin acorduri precum Actul Final de la Helsinki din 1975 și Carta de la Paris din 1990.
Suplimentar: După Războiul Rece, NATO a invitat Rusia la dialog și colaborare. Consiliul NATO-Rusia, creat în 2002, a fost o platformă prin care Rusia a fost inclusă în discuții de securitate europeană, iar Rusia a avut un loc la masa negocierilor în multiple ocazii. Lipsa de angajament din partea NATO privind extinderea a fost echilibrată de aceste oportunități de colaborare, însă Rusia a ales să răspundă prin acțiuni agresive, cum ar fi intervențiile militare în Georgia și Ucraina.
3. Sprijinul occidental pentru Ucraina ca factor de escaladare
Contraargument: Asistența militară și economică oferită Ucrainei a avut rolul de a întări capacitatea acesteia de a se apăra împotriva unei potențiale agresiuni și a fost o reacție la acțiunile Rusiei, cum ar fi anexarea Crimeei și sprijinul pentru separatiștii din Donbas. Acest sprijin a fost limitat, defensiv și acordat ca răspuns la destabilizarea regiunii, nu pentru a provoca Rusia.
Suplimentar: Occidentul a susținut Ucraina dintr-o perspectivă de solidaritate cu un stat suveran care se confruntă cu o agresiune externă. În plus, ajutorul militar acordat Ucrainei de către țările NATO a fost mult mai limitat decât cel oferit de Rusia pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei.
4. Revoluția Maidan și presupusa implicare occidentală
Contraargument: Revoluția Maidan a fost o mișcare populară internă, susținută de majoritatea ucrainenilor, care au protestat împotriva corupției și au cerut apropierea de Europa. Înlăturarea lui Viktor Ianukovici a fost rezultatul presiunilor populare din Ucraina, nu al unei conspirații occidentale. Ianukovici a pierdut sprijinul politic din cauza deciziilor sale, inclusiv retragerea de la acordul de asociere cu UE și reprimarea violentă a protestatarilor.
Suplimentar: Implicarea occidentală a fost limitată la declarații de sprijin pentru dreptul ucrainenilor de a protesta pașnic și de a-și decide viitorul. Occidentul nu a contribuit direct la schimbarea regimului. A sugera că orice mișcare de protest pro-occidentală este "manipulată" ignoră aspirațiile democratice autentice ale poporului ucrainean.
5. Rivalitatea geopolitică SUA-Rusia
Contraargument: Rivalitatea geopolitică nu justifică invadarea unui stat suveran. Rusia ar putea concura pentru influență prin mijloace pașnice și prin respectarea drepturilor altor state de a-și decide singure politica externă. De asemenea, conceptul de "sferă de influență" este învechit, iar folosirea acestuia pentru a justifica agresiunea militară este împotriva normelor internaționale.
Suplimentar: Ucraina este o țară suverană cu dreptul de a-și alege singură alianțele și partenerii internaționali. Decizia sa de a colabora cu Occidentul a fost luată în baza intereselor sale proprii, nu ca parte a unei rivalități orchestrate de SUA. SUA și NATO au susținut principiul suveranității Ucrainei, nu o agendă de conflict cu Rusia.