1
Foto / Masa de disecat fotografii
« on: 09 June 2018, 22:39 »
Întotdeauna mi-a făcut plăcere să privesc macro-uri. Sunt binevenite.
Una mai veche, trasă cu ce aveam la îndemână atunci: un 55-300, în modul crop pe FF. Un tele de la care învățasem să nu mă aștept la absolut nimic bun, dar care să mă surprindă extrem extrem de rar.
Mă rog, nu știu cât veți aprecia cadrul, însă este pentru mine unul special. Tocmai de aceea mă gândeam să-l pun aici, de dragul discuțiilor.
Eram prin Cheile Dobrogei, înconjurat de stânci, după amiază târzie, cerul supărat, gri curat. Câțiva stropi de ploaie, norii erau extrem de denși, aproape se întuneca. Cu 10 minute înainte de apus, conform widget-ului, nu știu ce imbold am avut, însă am rupt-o la goană, gâfâind pe urcarea stâncilor tăioase. Inima îmi sărea din piept, îmi părea o nebunie ce fac, pentru că nu avea sens. Și am urcat, și am urcat, iar când am ajuns pe platou, am avut un șoc. O fâșie de cer senin, între orizont și grămada de nori consistenți. Soarele cobora abrupt, prin spatele lor, iar câteva raze găsiră o breșă în acea ceață gri, pe cuvântu' meu, în formă de inimă. Am avut timp de câteva cadre și mi s-a umplut sufletu' de fericire. Pentru asta fotografiem, cred.
Una mai veche, trasă cu ce aveam la îndemână atunci: un 55-300, în modul crop pe FF. Un tele de la care învățasem să nu mă aștept la absolut nimic bun, dar care să mă surprindă extrem extrem de rar.
Mă rog, nu știu cât veți aprecia cadrul, însă este pentru mine unul special. Tocmai de aceea mă gândeam să-l pun aici, de dragul discuțiilor.
Eram prin Cheile Dobrogei, înconjurat de stânci, după amiază târzie, cerul supărat, gri curat. Câțiva stropi de ploaie, norii erau extrem de denși, aproape se întuneca. Cu 10 minute înainte de apus, conform widget-ului, nu știu ce imbold am avut, însă am rupt-o la goană, gâfâind pe urcarea stâncilor tăioase. Inima îmi sărea din piept, îmi părea o nebunie ce fac, pentru că nu avea sens. Și am urcat, și am urcat, iar când am ajuns pe platou, am avut un șoc. O fâșie de cer senin, între orizont și grămada de nori consistenți. Soarele cobora abrupt, prin spatele lor, iar câteva raze găsiră o breșă în acea ceață gri, pe cuvântu' meu, în formă de inimă. Am avut timp de câteva cadre și mi s-a umplut sufletu' de fericire. Pentru asta fotografiem, cred.
The following users liked or thanked this post: crya