decit sa ma incurc cu pocnitorile actuale,* am luat la reevaluat breaking bad - nu l-am revazut niciodata dupa sfirsitul ala mega-lame (la o noua lectura, ca sa zic asa, mentin impresia initiala ca pacalicii aia - unchiul jack & co - n-aveau ce cauta in prim-plan, si mai ales ca villains. ca crescendo post gus fring, no way! e ca si cum ai intrerupe  godfather si l-ai inlocui cu scene cu sergiu nicolaescu pretinzind ca asta intensifica tensiunea).

cred ca sezoanele 1-3 le-am vazut undeva prin 2010.  so, cum arata astazi? pai, primele doua sezoane, mai slabe decit mi le aduceam eu aminte, chiar boring. sezonul doi, dupa ce-au ramas fara raymond cruz (si pina au dat de fring), luuuuuuung si penibil, (pinkman si cu luzarii aia, drug dealer gang?!? give me a fucking break, gilligan!) sezoanele 3-4 se tin cel mai bine, inca. (nici prima parte din 5 nu-i de lepadat. moartea lui mike, nota 10+. spre deosebire de moartea lui hank care e ratata complet. au vrut-o asa impresionanta si s-au emotionat ei insisi in asemenea hal  cind au scris-o incit si-au pierdut simtul ridicolului. probabil lacramau atit de abundent la momentul cind hank spune  "you're the smartest guy i know, but you're too dumb to see he made up his mind 10 minutes ago" ca n-au mai realizat in ce masura afirmatia asta li se aplica bine-mersi si lor, nu numai lui walter white. zece minute de lalaiala inutila si jenanta, cam asta a fost scena mortii lui hank. cit despre scena mortii lui white... mai bine ne prefacem ca n-am fost acolo, vorba aia: mircea, fa-te ca lucrezi, fa-te ca n-ai vazut-o...)

insa una peste alta, ramine un serial de 7-8 care in momentele lui de virf (si sint destule) se duce spre 9+.



*sint asa proaste astea de azi comparativ cu cele din trecut si pentu ca sint si incoparabil mult mai multe - cind ai inflatie de seriale pe banda standardul de calitate n-are cum s-o ia in sus, plus ca oricum intotdeauna erau cicluri la "hollywood": citiva ani buni urmati de 15 ani de umpluturi.  plus ca scenaristii buni s-au reorientat, ca nu erau asa bine platiti, si  aia  ramasi nici nu pot mai mult, nici nu considera ca publicul lor merita mai mult... etc.

---

Post Merge: 16 August 2023, 22:06

---

si daca tot m-am pus pe bb am zis sa-mi incerc inca o data norocul si cu in better call saul.  mai ma impotmolisem in el de citeva ori, dar acu l-am dat gata (sau el pe mine..., ma rog).
(totusi, sa nu creada cineva ca am rezistat pe viteza normala... nici chiar asa.)

so, daca breaking bad  era un serial de 7-8 care se duce spre 9 in momentele lui bune, despre better call saul cred ca se poate spune ca e un serial de 5-6 care in momentele lui cele mai bune... ramine tot acolo. stiu ca nici bb n-a stralucit niciodata la capitolul plauzibilitate ( compensa cu altele), dar better call saul e asa pueril cu intrigile, situatiile si caracterele sale, de zici ca 90% din scenariu a fost gindit de copii de 9 ani pentru copii de 5 ani. personaje importante - si oarecum impozante sub raport "cool factor" exponential, ca sa zic asa (gus, mike, eladio, hector, verii salamanca) -, care in bb apareau marginal dar semnificativ apar aici mult si degeaba, devenind propriile lor caricaturi...

din tot talmes-balmesul ala telenovelistic as retine doar doua momente (caractere interesante, zero - nacho e prea pizda-plinge - ca de aia il cheama nacho si nu macho! -, jesse pinkman 2.0. macar jesse in scurtele lui pauze de smiorcaieli avea si citeva momemnte antologice de geniala imbecilitate. lalo salamanca? presupun ca daca ar fi avut ceva mai mult timp la dispozitie, ar fi facut ceva din el. insa sase sezoane ca sa creezi un personaj memorabil e putin, foarte putin.   ), deci doua momente, unul  e chiar la inceput si are un simpatic iz absurd, ca sa zic asa. e ca si cum ne-am afla intr-un univers paralel unde copii ale unor persoane cit se poate de familiare noua s-ar gasi in niste roluri si situatii perfect suprarealiste cind le privesti din perspectiva a ceea ce stiai deja despre ele. faptul ca odenkirk si banks sint mai batrini cu destui ani decit ii lasaseram noi cind ne-am despartit de ei, insa interpreteaza variante mai tinere de-ale lor sporeste si mai mult senzatia absurd-suprarealista asa spunind. ceea ce e oarecum fun..., sau poate fi. al doilea moment e ultimul episod, care chiar risca sa devina bun si sa decoloze. dar s-au mobilizat baietii repede si l-au adus inapoi pe linia (moarta)  de plutire. i-au bagat mintile-n cap cu doze letale de moralina si l-au linistit.  totusi am retinut zvicnirile sale cit a dat semne de viata.

cam atit.

p.s.
am mers si mai departe cu masochismul si-am revazut (pe fast forward) el camino - daca tot eram aici, trebuia sa inchei socotelile o data pentru totdeauna cu universul ala. ce s-ar putea spune despre...
ma intreb. mdea, despre morti, numai de bine.

the pale blue eye - cam meh, gotic mystery generic, prea generic (atmosfera aia nu se distinge prin nimic de alte nspe zeci de "gotice"), iar intriga, ca sa zic asa, vai pwla ei. si poe - ce ametit! cliseu ambulant. 6

the professor and the madman - sa-l vezi pe gibson pretinzind ca-i un savant, intelectual (fie si autodidact)... nu poate iesi decit o comedie involuntara. o incintare!   (sint nedrept cu el - face un rol decent in the man without a face - dar nu prea nedrept totusi.) e cam cum l-ai distribui pe jules verne in rambo. cam spre 6 si asta

dragged across concrete - my fucking god, cel mai bun rol al lui gibson* din ultimii 15 ani, by far (ca in rest il vad pe imdb numai in filme de trei, patru si cinci)! destul de lung si se coace greu (amatorii de action si singe pe pereti vor adormi in prima ora), dar film foarte solid stilistic, o incununare a originalitatii lui zahler, omul are coaie, are amprenta personala, ca sa zic asa, face cinema de autor. ii dau un 8+ lejer (chiar daca unele mici detalii m-au iritat)

* toti fac roluri de 10 (si vaughnin, si michael jai white etc.) in mina sigura de regizor si scenarist a lui s. craig zahler.

the banshees of inisherin -  chestioneaza again (de data asta mai simbolic si metaforic) dinamica conflictelor interumane (pare a fi marota lui mcdonagh, ca sa zic asa). foarte bine facut si jucat (recital farrell & gleeson dupa ani si ani),  film solid cam spre 8 dar mai boring decit  bruges si missouri.

p.s.
pai ala cu russell crowe (vad ca l-a lovit si pe el grav microbul regiei) are 5.1 iar alalalt cu gibson e pe la 5.4 (ambele in scadere). nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreun film decent sub 6 (care deja inseamna film prost), mai jos de atit nu poate fi decit execrabil. stiti vorba aia, nu e vina alora care vind kkturi...

p.s.2
e ca si cum te-ai (mai) uita la matrix 4 si dupa aia te-ai plinge ca a fost praf 

identity (2003) - o surpriza placuta, fara sa fie vreo capodopera (ii dau un 7, ca m-a asteptat cuminte 20 de ani)


bullet train - muuult prea lung pentru binele lui, si singereaza la greu din cauza asta, insa primeste si el un 6

nu sint prea entuziasmat (de o parte din casting), dar sa vedem

au cerut multi matrix 4-5-6 s.a.m.d., ca nu s-au lecuit cu 2 si 3

macar de-ar mai fi livrat fratii/surorile ceva actiune de calitate cu continuarile alea, dar tocmai asta a fost problema grava cu reloaded & revolutions.  action-ul in sine arata atit de prost  95% din timp incit te dureau ochii-n cap de cit de varza cu carne era. un action movie care fasoleste atit de grav* efectele speciale si fighturile nu mai poate fi salvat nici daca recrutezi dupa aia toti filozofii pamintului!


*comparativ cu primul, unde efectele au fost mind-blowing (practic de la terminator 2 nu se mai inregistrase o discrepanta atit de socanta, o distanta asa de incomensurabila intre un film si "concurenta" sa.) matrix 1 a revolutionat efectele speciale, asa cum si terminator 2 o facuse la vremea lui, reloaded & revolutions doar s-au pliat pe  cgi-ul ala penibil din blade 2 si terminator 3 care era la moda atunci


p.s.

vad ca de asta data e numai l(e)ana care-si da poalele peste cap, cealalta sister a zis pas. o fi bine, o fi rau...

Arata cam ... shit, parerea mea.

Vedem ...

mdea, john wick cu ceva marvel. cam trashy, nostalgia cash grab (sincer nici nu ma asteptam la altceva)

hmm..., nu stiu, e cam prea pur emotionala cheia ta de lectura. una din intentiile cu care a construit gilligan serialul (si personajul walter white/heisenberg) era tocmai sa se joace cu perceptiile publicului, sa le testeze in fel si chip "afectivitatea". ideea de baza a fost sa ia un gigi amarit, victima care trezeste mila, si sa-l transforme treptat in scarface, in cineva care trezeste sila.

n-as spune ca problema e personajul/actorul* (ei tocmai asta au urmarit, sa nu fie "iubibil", sa nu te poti lipi de el - bine, cred c-au obtinut exact efectul opus), problema e ca serialul a inceput ca un exercitiu ludic neconventional (care-si propune sa ia in raspar asteptarile fanilor) dar a sfirsit capitulind pe toate planurile, predindu-se integral nevoii publicului de a fi satisfacut prin cele mai facile conventii.


*





p.s.

The Good Wife...pare un serial cu femei puternice care vorbesc mult, trebuie sa-mi fac curaj pentru asta dar am citit de bine

i no have any ideea, nu am vazut nici macar un singur episod .   dar are 8 cu ceva, ceea ce inseamna decent, adica macar nu e o porcarie. si na, te uiti pentru gacica, daca nu pentru altceva


l.e.
ca sa mai bag si ceva on, pe linga offtopicurile astea, am revazut recent mindhunter si nu mi-am schimbat parerea buna despre el. insa am citit ca sezonul 3 a ramas in aer sine die, ca sa zic asa. nu se stie cind va mai fi, daca va mai fi