Terminat dupa vreo 80-85 de ore, sunt suprins placut ca mi-a luat mai mult/are mai mult continut decat primul.
Sta mai bine la combat, character development, itemisation si exploration, banuiesc ca de-aia abia astept sa il rejoc cu un nou party composition (custom made adventurers) odata ce apar balance patches care sa rezolve problemele de dificultate ale jocului. E mult, mult prea usor pana si pe PotD, tin minte ca l-am rejucat pe primul pe Veteran si anumite lupte mi-au scos peri albi, precum the big four (Adra, Alpine, Concelhaut si Llengrath) si cateva bounties. Din pacate, aici stergi pe jos cu dragonii. In fine, ar trebui sa se rezolve asta la inceput de iunie.
Povestea principala e scurta si.. foarte subdezvoltata, sfarsitul m-a lasat cam neutru, nu am simtit ca am facut mare chestie sau ca am avut vreun mare impact in afara de ceea ce am facut cu factiunile, care sunt implementate destul de ok insa nu se apropie de nivelul celor din New Vegas. Faptul ca poti sa le tragi teapa de atatea ori si continua sa iti dea quest-uri de parca nu s-a intamplat nimic e cam greu de inghitit. Accentul cade pe explorarea arhipelagului si quest-urile secundare iar asta mi-a placut, sunt cateva dungeon-uri si insule foarte misto de explorat, iar anumite quest-uri au o gramada de feluri in care poti sa le abordezi. Cred ca exista suficiente optiuni astfel incat sa fie justificat un al doilea playthrough.
Companionii au fost aspectul care m-a dezamagit cel mai tare, se vede de la o posta ca le-au plecat scriitorii cu experienta, no Durance, Grieving Mother or Hiravias to be seen here. Mai sunt si destul de bugged si prea sexualizati, Maia s-a dat la mine de la inceput si aparent eram cu ea dar nu a vrut niciodata sa ne culcam impreuna, probabil aveam reputation-ul prea mic? Poate atunci nu ar fi trebuit sa imi dea de inteles altceva, femeile astea.. Ah, si aproape peste tot in Deadfire matriarhatele sunt in floare, in afara de Furrante mai e si Castol de la VTC intr-o pozitie inalta dar saracul e atat de incompetent si bland..
E chiar ironica situatia, atatea jocuri facute de Obsidian au fost remarcabile pentru povestile si companionii grozavi (KotOR2, MotB, FNV) iar eu am apreciat Deadfire mai mult pentru gameplay decat writing.. si sa nu mai intelegeti gresit, m-am plans destul de mult in paragrafele de mai sus insa recomand cu caldura jocul in cateva luni, odata ce bug-urile dispar, clasele devin mai echilibrate (sunt niste combinatii monstruos de OP, si apropo, multiclassing-ul e o aditie grozava fata de primul joc) si dificultatea e retusata. Nu sunt sigur daca imi place mai mult decat primul.. trebuie sa ma mai gandesc
Ah, am uitat sa mentionez, arata superb, se misca destul de bine in general si muzica e grozava. Sea shanties ftw, nici nu imi plac in general dar aici au contribuit mult la atmosfera. Si muzica din taverne.. se simte o inspiratie din TW3.