Nea Ionica se trezeste dimineata
Se imbraca si isi ia cu el ciomagul si traista cu trei monede
Una aurie, una argintie si una aramie
Vede padurea de aur de dimineata de razele Soarelui scaldata
Chef de mers are, se balaceste intr-o rau albastru ca cerul si limpede ca oglinda
Si o ia sus pe creasta
Cand ajunge in targ cascavalul moldovenesc de Botosani il gusta
Coboara intr-o prapastie ca de vale
Merge cu greu pe campul plin de grau si floarea soarelui
Si urca spre cararea dintre cei doi munti
Unde insetat ajunge, vede oi pe care le mulge
Si pe al carui lapte dulce il bea cu lacomie
Coboara pe o campie intinsa unde il prinde seceta de amiaza
Ca sa nu-l bata soarele in cap, isi pune palaria peste cap
Direct spre depresiune
Dar fugarit de Râsul infometat
Si se refugiaza cu ciomagul la inaintare intr-o pestera unde se racoreste si isi trage sufletul
De unde iese la asfintit, saruta intrarea pesterii si pleaca
Lasand in urma sa o moneda de aur pe iarba.
Ionica se trezeste si iese din pestera
Si vede ca e apus, iar cerul rosiatic ca focul de tabara
Vede padurea cu copacii cu frunze ruginii ca de flacara
Se balaceste intr-un parau cristalin si verzui ca iarba plina de roua
Merge la targ si musca cu lacomie salamul secuiesc de Sibiu
Coboara iar intr-o prapastie ca de vale batut de vant
Paseste cu greu prin lanurile de porumb
Si inconjoara livezile de pomii cu mere
Si urca o alta carare dintre cei doi munti
Unde insetat ajunge, vede vaci pe care le mulge
Si laptele cu pofta direct din uger le suge
Ca sa nu-l bata vantul si ploaia, deschide umbrela si o pune peste cap
Direct spre podis
Dar fugarit de un Urs infometat
Intra cu ciomagul la inaintare intr-o scorbura plina de licheni si muschi sa se odihneasca
Iese , pupa scorbura si pleaca
Lasand in urma o moneda de bronz in balta de noroi cu frunze ruginii cazute
Ionica al nostru se trezeste de seara
Vede padurea argintie, alba ca zapada
Cu namet imprejur
Vuiet si frig de iti crapa dintii dardaind
Se balaceste intr-un parau geotermal inghetat
Adanc de negru ca smoala
Cu luminitele stelelor argintii reflectate in apa ca niste cristale
Admira cerul intunecat si negru matasos
Si Luna craiasa ca un medalion
Isi pune haina de blana peste el
La targ ca sa guste painea rumena si neagra brasoveana
Urca taras spre cei doi munti inalti si inzapeziti
Unde vede capre din grajduri
Sa le mulga si sa le bea laptele fierbinte
Strabate padurea de brazi din gheata
Gerul care il bate pe chelie
Il face sa-si puna caciula peste ureche
Dar niste Lupi flamanzi il fugaresc
El intr-o groapa ajunge cu ciomagul inauntru
Confortabila, calduroasa si moale
El adoarme si asteapta sub veghe ca lupii sa plece
Iese dupa un timp indelungat
Din temnita noptii intunecate
Saruta adancul gropii
Si pleaca lasand o moneda de argint in zapada rece ca moartea
Si vede rasaritul de Soare
Verdeata revine, padurea aurie scaldata de lumina
El, cu ciomagul in mana, dar cu traista goala, bucuros zice : o luam de la capat!
Si se apuca de sapat!
Despre ce e vorba in ghicitoare?