Da de unde, aveam 2 melearde in cont, aveam....aveam datorii la "entitati"...nexam, erau n-spe mii de fabrici care produceau oaresce...erau. Ceasca &CO au scos Romanica pe linia de plutire in toate domeniile cu minim de efort financiar, 20 melearde de dolari si a ridicat o tara eminamente agrara in una exportatoare de tehnologie (fabrici de ciment, rafinari, explatari de gaze, etc.). Base a luat 20 de melearde de euro si nu a facut nimic, despre ce vorbim?
Cu otelurile alea...a dezvoltat: infrastructura terestra, navala, si aeriana, "cotetele" a meleoane de 'chiriasi' acum proprietari, megastructurile de tip "combinate" (chimice, petrochimice, agrozootehnice, ciment, bla bla), utilitati de orice natura (transport energie/gaze/petrol). Cu alea nspe mi de camioane (si alte utilaje grele) a rezolvat: regularizari de rauri, hidrocentrale, baraje, canale, exploatari miniere de metale feroase si neferoase, ba chiar ai rezolvat si problema din martie lu '77 (acum "cangi", de un nou 'tunamii'), modernizari totale ale oraselor, asa sinistre...dar au fost, da faliti eram dar in ce context? Iti mai amintesti?
Hai ca nu il regret nici o clipa..... dar trebuie dat cezarului ce e al lui.
Post Merge: 24 October 2018, 12:03
https://www.filmedocumentare.com/o-lingura-de-pastorit/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+FilmeDocumentareOnline+%28FilmeDocumentare.com%29&utm_content=Yahoo%21+Mail
Post Merge: 25 October 2018, 08:54
Omul, un specimen mereu nemultumit ! Omul...
Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă; Când are bani,
mănâncă aceleaşi legume sălbatice într-un restaurant pretenţios.
Când nu are bani, merge pe bicicletă;
Când are bani, merge pe bicicletă de cameră.
Când nu are bani, aleargă ca să-şi câştige pâinea;
Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile.
Omule! Întotdeauna izbuteşti să te înşeli pe tine însuţi!
Când nu are bani, îşi doreşte să se căsătorească;
Când are bani, îşi doreşte să divorţeze.
Când nu are bani, soţia devine secretară;
Când are bani, secretara devine soţie.
Când nu are bani, se comportă ca un bărbat bogat;
Când are bani, se comportă ca un bărbat sărac.
Omul! Niciodată nu poate spune simplul adevăr!
Spune că bursa de acţiuni este proastă, însă continua să speculeze;
Spune că banii sunt dăunători, însă continua să-i acumuleze.
Spune că funcţiile înalte aduc singurătatea, însă continua să şi le dorească.
Spune că băutura şi pariurile sunt rele, însă continua să le îngăduie.
Omul! Niciodată nu vrea să spună ceea ce spune şi niciodată nu spune
ceea ce vrea să spună!
Autor: Anonim
Post Merge: 25 October 2018, 09:00
Era o vreme ... de Neagu DjuvaraEra o vreme în ţara asta când cine termina liceul şi intra la facultate era privit cu admiraţie şi i se spunea cu respect,"Domnul inginer sau Domnul profesor, sau Domnul avocat".Când unul dintre ei, la cam 10 -15 ani de activitate îşi dădea şi lua (dacă îl lua) doctoratul, tot oraşul se uita la el ca la Dumnezeu...
Era o vreme în ţara asta, când dacă vedeai o maşină pe stradă, ştiai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Mai târziu au apărut şi norocoşii câştigători la lotto, cecuri, sau loz în plic, dar îi puteai număra pe degetele de la o mână într-un judeţ.Şi mai era o categorie cu maşini, cei care lucrau în comerţ sau în alimentaţia publică. Sau poate niște ofiţeri, mai puțin militari – erau altfel, care erau normal să fie dotaţi.
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 şi 16, te gândeai că este în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracu om, şi merge la doctor...
Era o vreme în ţara asta când dacă vedeai un poliţist pe stradă mergeai liniştit să îi ceri o informaţie, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat.
Era o vreme în ţara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva şi trebuia operat, îţi era frică să vii cu o floare la asistente sau cu o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, şi le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu ştie nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Când te întorceai fericit că nu te-a prins nimeni şi te întâlneai cu altul umflat în piept te uitai superior şi zeflemitor la el gândind "ia uite şi la fraierul ăla, merge cu sticla ascunsă la piept are impresia că eu nu ştiu că o duce lu' dom' doctor... !"
Era o vreme în ţara asta când la şcoală, copiii mergeau în uniformă, şi cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor ştiai că " este unul din ăia de chiulesc sau nu le place şcoala" şi te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. Şi ce bătaie lua acasă dacă afla ta'cs'o că a chiulit... !
Era o vreme în ţara asta când abia aşteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îţi faci cerere pentru locuinţă şi să aştepţi cu înfrigurare, dar temeinic, să ţi se repartizeze una, ca să te poţi însura, să te aşezi şi tu la casa ta, să îţi întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îţi ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine fără serviciu şi fără casă, că nu erai de viitor.
Era o vreme în ţara asta când băieţii deştepţi erau consideraţi cei care ştiau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate şi terminau primii. La ei se uita lumea cu admiraţie: " ăsta e a lui Ilie de la sculărie. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la Bucureşti. Eheeeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e dăştept" ...
Era o vreme în ţara asta când dacă te întâlneai cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândreşti că ai fost promovat sau ţi-a luat copilul la liceu, sau să îl inviţi peste o lună la ziua ta, sau nunta copilului.
Era o vreme în ţara asta când veneai de la serviciu, băgai repede o ciorbă caldă în tine şi ieşeai în faţa blocului "la una mică cu băieţii". Una mică putea fi o minge, o ţigară, o tablă, o bere, o şuetă, după priceperile fiecăruia, dar nu era unul să nu facă "una mică" cu prietenii...
Era o vreme în ţara asta când mergeai liniştit pe stradă, nu îţi era teamă că te opreşte careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moţ la bască, sau de unde te îmbraci...
Era o vreme în ţara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau cântând sau în pas de defilare de la instrucţie, acolo unde aceştia erau nevoiţi să treacă prin oraş şi auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: "Uite mamă, trece armata".
Astăzi...Astăzi, în ţara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai tari chefuri şi se adună puştoaice pentru "o linie".
Astăzi, în ţara asta, nu mai poţi merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de maşini staţionate şi şoferi grăbiţi.
Astăzi, în ţara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea e în concediu fără plată.
Astăzi, în ţara asta, când vezi un poliţist pe stradă te uiţi speriat să vezi pe cine urmăreşte sau îl ocoleşti să nu îţi dea vre-o amendă aşa, pentru că l-ai deranjat când te-ai uitat la el. De regulă unde e gâtuit traficul, vei găsi un poliţist în intersecţie," fluidizând circulaţia ".
Astăzi, în ţara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai cu plicul. Nu mai vezi pe nimeni cu pieptul umflat, toată lumea intră cu sacoşe burduşite. Nu se mai uită nimeni chiorâş, toţi paznicii ştiu că ai acolo feşe, vată, antibiotice, cearceafuri, dezinfectant, medicamente, analgezice, perfuzii, pungi cu plasmă pentru operaţie.
Astăzi, în ţara asta, când vezi copii de şcoală, te întrebi dacă merg la şcoală sau la discotecă, ţinuta este aceeaşi, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet şi laptopul, ipodul, "ifonul", sau tableta.
Astăzi, în ţara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să îşi întemeieze o familie, doar de bani de la babaci şi îşi întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Fetele abia aşteaptă să fie neveste sau nevestite la câte cineva, cine nu are câte un "my man" este ori ”urâtă cu crengi”, ori "tută".
Astăzi, în ţară asta, băieţi deştepţi sunt cei fără carte, care reuşesc să "se învârtă" sau sunt "băieţi de băieţi deştepti" care obţin bani uşor din "afaceri" cu fraierii. Cu cât păcăleşti sau furi mai mult, cu atât eşti mai deştept.
Astăzi, în ţara asta, când te întâlneşti cu un cunoscut pe stradă, îl ocoleşti ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îţi ceară bani cu împrumut, sau să nu te invite la o nuntă...
Astăzi, în ţara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în faţa blocului, le e ruşine să se întâlnească şi la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite în gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi.
Cel mai mult oamenii stau ascunşi în casă sau pleacă "la ţară " de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitaţi nepoftiţi. Nimeni nu mai zâmbeşte toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că toţi au pierdut câte un galben şi îl caută disperaţi.Te mir că nu se dau cap în cap...
Astăzi, în ţara asta, ieşi din bloc şi după doi paşi apare unul cu un cuţit sau un pistol ţi-l pune la gât şi te întreabă de ce te-ai însurat cu nevastă-ta, nu ştiai că era prietena lui?
Astăzi, în ţara asta, când lumea aude de armată întoarce capul pentru că "Aştia au tras în noi în '89 şi acum au pensii nesimţite".
Oare ce va fi mâine ? CUM va mai fi ţara asta ?Cum Va Fi Mâine? ...*Acum 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:
"Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri. Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisă tuturor raselor. Dar cu condiţia ca ei să rămână o mică minoritate. Dacă nu, Franţa nu va mai fi Franţa.
Noi suntem înainte de toate un popor de rasă albă, de cultură greacă şi latină şi de religie creştină.