exista un curent primitiv si vremelnic in psihologie, care merge obsesiv la modul patologic pe ESTOMPARE DOMOLIRE RATIONALIZARE.
pana in ziua de azi avem nspe vorbitori care condamna "gandirea impulsiva". habar nu au!
impuls, adica ala care misca mintea?? are you fucking kidding me.
este aceeasi falsa strategie din totdeauna: nu intelegem ce e in creierul uman, nu stim ce e cu impulsivitatea, nu o putem stapani si daca nu o putem aglomera intre niste concepte si categorii impamantenite (- aleatorii, bazate pe DOGMA psihgologica), atunci trebuie represat si astupat.. atunci e ceva RAU.
fuck you, you fucking hacks!
sunt aici sa va spun ca acel impuls nu e intamplator. nu e o boala a capului! nu exista acolo de nicaieri, si nu e inutil!
cand asculti consecvent de vocea interioara si de instinct, cand iti pui lucrurile pe o linie catre realizare, actiune, finalizare, atunci toate acele impulsuri au sens. si trebuie folosite ca un instrument, ca ceva bun!
impulsul catre procrastinare trebuie incurajat sa apara in directia opusa. pariu ca el exista si nu e ascultat!
atunci cand urmezi impulsurile si realizezi ceva, dintr-o data realizezi ca au fost impulsuri pozitive: insipratie, curaj, incredere in sansa, specularea momentului asoasf.
daca tu crezi ca impulsivitatea e ceva rau, atunci astupi enorm de multe posibilitati, iti sabotezi atatea cai catre succes!
atunci condamni acea voce interioara; instinct; intuitie.. atatea asseturi extrem de valoroase formate prin procese complicate si profunde.